Decizia Curţii Constituţionale nr. 338/2004

M. Of. nr. 946 din 15 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 338

din 16 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Liviu Dragu, Aurel Dumitrescu şi Iosif Damian în dosarele nr. 1.726/CAS/2004, nr. 1.727/CAS/2004 şi nr. 1.656/CAS/2004 ale Tribunalului Caraş-Severin. 

La apelul nominal se prezintă Liviu Dragu, lipsind ceilalţi autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi partea Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 323D/2004 şi nr. 324D/2004 la Dosarul nr. 322D/2004, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele trei dosare este identic. 

Autorul excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun, apreciind ca fiind întrunite condiţiile conexării. În consecinţă, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai bună administrare a justiţiei. 

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, arătând că indemnizaţia de consilier local nu poate fi asimilată cu un salariu lunar, obţinut din raporturi de muncă. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 282/2004, Curtea respingând excepţia cu un atare obiect. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, se opinează în sensul menţinerii soluţiei pronunţate în prealabil. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierile din 10 mai 2004, pronunţate în dosarele nr. 1.726/CAS/2004, nr. 1.727/CAS/2004, respectiv nr. 1.656/CAS/2004, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Liviu Dragu, Aurel Dumitrescu şi Iosif Damian. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că din anul 2001 sunt pensionari de invaliditate gradul II. Între timp au fost aleşi consilieri în cadrul consiliului comunal, iar Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, prin decizie, a dispus încetarea plăţii pensiei, considerând că aceştia au dobândit calitatea de asigurat prin efectul legii, în sensul prevederilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000. Or, includerea în categoria asiguraţilor, prevăzută de acest text de lege a consilierilor comunali, constituie „o gravă eroare de interpretare a legii“, deoarece calitatea de consilier comunal nu poate fi asimilată cu celelalte funcţii elective sau cu cea a persoanelor numite în cadrul autorităţilor executive, legislative ori judecătoreşti. Consilierul comunal nu are o activitate permanentă şi nu realizează venituri nici la nivelul salariului minim pe economie. Prin urmare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 47 alin. (2) din Constituţie, republicată, care privesc egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dreptul la pensie. 

Tribunalul Caraş-Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece un consilier local nu poate fi asimilat cu un salariat, un funcţionar public, un angajat cu contract civil, un primar, un viceprimar sau cu un parlamentar, persoane care beneficiază de o indemnizaţie, stabilită prin lege, lunară şi permanentă pe durata contractului de muncă sau a mandatului. 

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că beneficiul asigurării de drept în sistemul public de asigurări sociale a persoanelor cu funcţii elective este instituit cu caracter general, având ca temei faptul obiectiv că activitatea desfăşurată de persoanele alese de cetăţeni pentru a-i reprezenta constituie neîndoielnic o activitate de interes public. Or, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că violarea principiului fundamental al egalităţii în drepturi există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor situaţii egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, ceea ce nu poate fi reţinut în cazul de faţă. Dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 nu aduc atingere nici dreptului la pensie sau altor drepturi de asigurări sociale, întrucât stabilesc numai categoria persoanelor care, prin efectul legii, sunt asigurate obligatoriu în sistemul public de asigurări sociale. 

Avocatul Poporului arată că, din sesizarea pe care instanţa de judecată a înaintat-o Curţii Constituţionale, nu rezultă textele constituţionale presupuse a fi încălcate de art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000, excepţia fiind nemotivată. În plus, situaţia autorului excepţiei, referitoare la încadrarea, în calitate de consilier local, în categoria persoanelor prevăzute de textul de lege criticat, ridică o problemă de interpretare şi aplicare a reglementărilor legale, de competenţa instanţei de judecată, iar nu a celei de contencios constituţional. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:

„În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: […]

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;“

Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: 

– Art. 16 alin. (1): Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.“; 

– Art. 47 alin. (2): „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială potrivit legii.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 282/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 5 august 2004, Curtea Constituţională respingând excepţia ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej s-a reţinut că „art. 5 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prevede persoanele care au calitatea de asigurat, în mod obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii. Calitatea de asigurat înseamnă şi vocaţia la dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de vârstă, de stagiu de cotizare şi celelalte criterii prevăzute de lege. Totodată, această calitate presupune şi obligaţia de a plăti contribuţia legală (cotizaţia) la fondul de asigurări sociale. Aşadar, Curtea reţine că acest text de lege nu reglementează înscrierea la pensie, plata acesteia ori încetarea plăţii, aşa cum în mod eronat susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate. 

În cauza de faţă autorii excepţiei contestă încetarea plăţii pensiei, încetare care s-a dispus de către casa de pensii, pentru motivul că aceasta nu poate fi cumulată cu veniturile realizate din altă sursă. Or, Curtea reţine că situaţiile în care se permite cumulul pensiei cu alte venituri sunt prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 94 din aceeaşi lege, în sensul că «Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective:

a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la vârstele prevăzute la art. 66 lit. a) şi b);

b) nevăzătorii;

c) pensionarii pentru limită de vârstă.»

Pe de altă parte, Curtea constată că, dacă un consilier, membru al unui consiliu local, desfăşoară sau nu o activitate profesională, dacă, în raport şi cu veniturile realizate, trebuie considerat ca fiind asigurat în mod obligatoriu prin efectul legii şi dacă poate cumula pensia cu veniturile realizate din această activitate constituie chestiuni de fapt, precum şi probleme de interpretare şi aplicare a legii. Interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. Aşadar, Curtea constată că, în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, numai instanţa judecătorească poate să stabilească dacă pot fi asimilaţi persoanelor asigurate consilierii locali beneficiari ai unei pensii anticipate, anticipate parţial sau de invaliditate de gradul II, aceasta fiind singura competentă să interpreteze dispoziţiile legale criticate, în special, precum şi celelalte dispoziţii ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în general.“

Soluţia adoptată în decizia sus-menţionată, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Liviu Dragu, Aurel Dumitrescu şi Iosif Damian în dosarele nr. 1.726/CAS/2004, nr. 1.727/CAS/2004 şi nr. 1.656/CAS/2004 ale Tribunalului Caraş-Severin. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2004.