Decizia Curţii Constituţionale nr. 334/2004

M. Of. nr. 937 din 13 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 334

din 16 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Vasilica I. Andrei în Dosarul nr. 731/2004 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, prin consilier juridic Mihaela Mihai, lipsind autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părţii prezente susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate reprezintă concretizarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la pensie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 19/2000 ca fiind neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat nu conţine elemente de natură a aduce atingere dreptului la pensie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 187 din aceeaşi lege, se apreciază că, întrucât autorul excepţiei nu a motivat în ce manieră reglementarea legală contravine Constituţiei, critica cu un atare obiect este inadmisibilă.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 731/2004, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Vasilica I. Andrei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 19/2000 încalcă dreptul fundamental la pensie, prevăzut de art. 47 din Constituţie, republicată, anulându-i dreptul la pensia pentru agricultori, pentru care a muncit în C.A.P. timp de 25 de ani. De asemenea, consideră că sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. 187 din aceeaşi lege, deoarece încalcă un principiu de bază al dreptului comun, stabilind o obligaţie de despăgubire fără a fi dovedită existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.

Tribunalul Dâmboviţa – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 19/2000 sunt în deplin acord cu prevederile art. 47 din Constituţie, republicată. În ceea ce priveşte critica art. 187 din Legea nr. 19/2000, aceasta nu poate fi calificată ca fiind excepţie de neconstituţionalitate, întrucât autorul invocă neconcordanţa textului de lege cu anumite norme de drept civil, iar nu cu prevederile Constituţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că prevederile art. 74 din Legea nr. 19/2000 dau expresie obligaţiei statului, instituită de art. 47 alin. (1) din Constituţie, republicată, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este considerată ca fiind lipsită de temei.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 19/2000 nu contravin în nici un mod prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, reprezintă o concretizare a acestora. Astfel, textul de lege criticat reglementează o măsură suplimentară de protecţie socială, respectiv posibilitatea soţului supravieţuitor, care are drept de pensie de urmaş după soţul decedat, de a opta pentru pensia mai avantajoasă în situaţia în care beneficiază şi de pensie proprie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, conform încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii au următorul conţinut: “Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.“

În opinia autorului excepţiei dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 19/2000 sunt contrare prevederilor art. 47 din Constituţie, republicată, potrivit cărora: “(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trei decent.

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.“

Autorul excepţiei a criticat pentru neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 187 din aceeaşi lege, fără a indica prevederea constituţională căreia ar contraveni. Instanţa judecătorească a considerat că această critică nu reprezintă o excepţie de neconstituţionalitate, ci, eventual, o apărare de fond, dar nu a respins excepţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. În această situaţie, Curtea se va pronunţa şi cu privire la critica de neconstituţionalitate a acestui text de lege, care prevede că: “(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.

(2) În cazul prestaţiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

(3) Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la alin. (2).

(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. […]“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 47 din Constituţie, republicată, prevăd dreptul cetăţenilor la pensie, alături de alte forme de asigurări sociale, publice sau private, prevăzute de legi. Prin urmare, condiţiile concrete de exercitare şi conţinutul dreptului la pensie se stabilesc prin lege. În cadrul sistemului public de pensii exercitarea dreptului la pensie se poate face numai în privinţa unui singur tip de pensie, iar nu prin cumularea mai multor tipuri.

Curtea constată că art. 74 din Legea nr. 19/2000 nu aduce atingere dreptului constituţional la pensie şi nu restrânge exercitarea acestuia, ci conţine o reglementare favorabilă persoanei care, potrivit legii, are vocaţie la două tipuri de pensii, unul pe baza dreptului subiectiv pentru propria sa contribuţie la fondurile de asigurări sociale şi unul prin subrogare parţială în drepturile soţului decedat. Persoana respectivă are dreptul să opteze pentru tipul de pensie al cărui cuantum este mai avantajos. Aşadar, dreptul propriu la pensie nu se stinge, ci se înlocuieşte printr-un drept, care are aceeaşi natură juridică, dar este mai avantajos.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 187 din Legea nr. 19/2000, Curtea apreciază că acestea nu contravin nici unei prevederi constituţionale, ci, dimpotrivă, se întemeiază pe îndatorirea prevăzută de art. 57 din Constituţie, republicată, potrivit căreia drepturile şi libertăţile trebuie exercitate cu bună-credinţă şi fără să se încalce drepturile şi libertăţile altora. Obligaţia de restituire a drepturilor de asigurări sociale încasate necuvenit nu se întemeiază pe regulile răspunderii civile delictuale, ci pe normele de drept comun referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, cuprinse în art. 992 şi următoarele din Codul civil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi 187 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Vasilica I. Andrei în Dosarul nr. 731/2004 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2004.