Decizia Curţii Constituţionale nr. 327/2004

M. Of. nr. 866 din 22 septembrie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 327

din 14 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Mihaela Carmen Ionică în Dosarul nr. 1.116/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. 

La apelul nominal răspunde partea Marian Corin Ionică, lipsind autoarea excepţiei şi partea Primăriei Sectorului 3 Bucureşti – Autoritatea Tutelară, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Partea prezentă consideră excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată şi solicită respingerea ei ca atare. 

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, întrucât nu limitează stabilirea cuantumului pensiei la întreţinere la veniturile din muncă ale debitorului obligaţiei. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 

Prin Încheierea din 30 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.116/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Mihaela Carmen Ionică. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea apreciază că dispoziţiile Codului familiei referitoare la obligaţia de întreţinere ar trebui să ţină seama de realităţile actuale, când veniturile unui părinte pot fi obţinute atât din raporturi de muncă, cât şi dintr-o mulţime de alte surse, precum chirii, dividende, exploatarea unor drepturi de proprietate intelectuală sau industrială etc. Astfel, dreptul copiilor la o viaţă normală, la educaţie, la informaţie, în măsura în care presupune efectuarea de cheltuieli, este restrâns în mod nejustificat dacă obligaţia de întreţinere ce incumbă părinţilor este limitată la un procent din venitul din muncă al acestora, în condiţiile în care acesta nu există sau este foarte redus, însă există venituri din alte surse. 

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti consideră că susţinerile autoarei excepţiei nu sunt întemeiate, deoarece art. 94 alin. 3 din Codul familiei constituie o normă cu caracter special, aplicabilă numai în ipoteza în care părintele nu realizează şi alte venituri, în afara acelora obţinute prin muncă. Altfel, sunt aplicabile prevederile art. 94 alin. 1 din Codul familiei care conţin reglementarea generală privind obligaţia de întreţinere, potrivit căreia întreţinerea este datorată proporţional cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Prin urmare, ori de câte ori debitorul obligaţiei de întreţinere realizează venituri care nu reprezintă câştiguri în muncă, acestea vor fi avute în vedere de către instanţele judecătoreşti pentru stabilirea pensiei de întreţinere, fără a se ţine însă seama de plafoanele prevăzute de art. 94 alin. 3 din Codul familiei, aplicabile în exclusivitate ipotezei în care părintele realizează numai câştiguri din muncă. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. 

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 49 alin. (1), întrucât părintele care nu realizează venituri exclusiv din muncă are obligaţia de a presta întreţinere copilului său în cuantumul stabilit de instanţa judecătorească, fără a lua în calcul limitele prevăzute de art. 94 alin. 3 din Codul familiei. 

Guvernul arată că textul de lege criticat nu are ca scop limitarea surselor de venit ale debitorului la care se raportează cuantumul pensiei de întreţinere, ci cuprinde numai regula specială referitoare la stabilirea plafonului maxim al întreţinerii atunci când aceasta se execută asupra unui câştig din muncă. Prin urmare, aplicarea art. 94 alin. 3 din Codul familiei ridică o problemă de interpretare a dispoziţiei legale, iar nu una de constituţionalitate, ceea ce impune respingerea excepţiei formulate. 

Avocatul Poporului consideră că art. 94 alin. 3 din Codul familiei reprezintă concretizarea prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, republicată, determinarea cuantumului obligaţiei de întreţinere datorate de părinte copiilor minori înscriindu-se în măsurile speciale de protecţie a copiilor şi tinerilor. Întreţinerea se acordă în cazul în care minorul este în nevoie nu numai raportat la câştigul din muncă al părintelui, ci şi la alte mijloace ale acestuia, deoarece regula prevăzută de art. 94 alin. 1 din Codul familiei îşi găseşte aplicare în toate cazurile, inclusiv în cel al întreţinerii datorate de părinte copiilor săi minori. 

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 94 alin. 3 din Codul familiei, care are următorul conţinut: 

– Art. 94 alin. 3: „Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care înfiază, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.“

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor“. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că reglementările Codului familiei instituie dreptul copilului la întreţinere, respectiv obligaţia corelativă ce incumbă părintelui sau celui care înfiază de a presta întreţinere faţă de copiii minori. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligaţii îl formează mijloacele necesare traiului, respectiv alimente, locuinţă, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, precum şi mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor. Obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei sume de bani, instanţa judecătorească fiind cea care stabileşte cuantumul şi modalitatea de executare, în funcţie de împrejurări. 

În cazul în care întreţinerea este datorată de către părinţi sau adoptatori care obţin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime până la care se poate stabili pensia de întreţinere, ţinând seama de numărul de copii ce urmează a beneficia de acest drept. Or, în actualele condiţii în care sursele de venituri licite s-au multiplicat, o asemenea împrejurare nu este de natură să impună concluzia neconstituţionalităţii textului de lege criticat, de vreme ce nu instituie vreo interdicţie formală în ceea ce priveşte raportarea pensiei de întreţinere şi la alte venituri decât cele din muncă. Dimpotrivă, stabilirea pensiei de întreţinere se poate face în funcţie de orice venituri ale debitorului, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, potrivit cărora „Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti“, iar „Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte“. Este cert că, în asemenea situaţii, nu vor opera limitările instituite prin alin. 3 al art. 94 din Codul familiei, care îşi vor găsi aplicare exclusiv în cazul în care pensia de întreţinere este stabilită în raport cu câştigul din muncă, instanţa fiind suverană în a determina cuantumul acesteia în funcţie de situaţia de fapt.

În concluzie, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate invocată şi constată că dispoziţiile art. 94 alin. 3 din Codul familiei sunt în deplin acord cu textul constituţional de referinţă, concurând la crearea regimului special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor copiilor şi tinerilor. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Mihaela Carmen Ionică în Dosarul nr. 1.116/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2004.