Decizia Curţii Constituţionale nr. 325/2004

M. Of. nr. 969 din 21 octombrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 325

din 14 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3), (4) şi (5), art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3), (4) şi (5), art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Asociaţia „Uniunea Civică Maghiară – Magyar Polgári Szövetség“, cu sediul în Odorheiu Secuiesc, în Dosarul nr. 2.911/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă. 

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei domnul avocat Doru Costea, constatându-se lipsa Biroului Electoral Central, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că prevederile de lege criticate, care stabilesc condiţiile pentru depunerea candidaturilor organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite în vederea participării la alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor pronunţate de Biroul Electoral Central cu prilejul soluţionării contestaţiilor, în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004, sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 8, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 37 alin. (1) din Constituţie, republicată, şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate ca fiind încălcate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.911/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3), (4) şi (5), art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Asociaţia „Uniunea Civică Maghiară – Magyar Polgári Szövetség“, cu sediul în Odorheiu Secuiesc, într-o cauză având ca obiect anularea Hotărârii nr. 13 din 24 aprilie 2004 a Biroului Electoral Central prin care a fost respinsă cererea de înregistrare a semnului electoral al acestei asociaţii. 

În motivarea excepţiei se susţine că prevederile art. 7 alin. (3), (4) şi (5) din legea criticată sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 8, art. 16 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Constituţie, republicată, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar art. 33 alin. (4) şi art. 35 din aceeaşi lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi, de asemenea, ale art. 13 din convenţie. În sensul acestor susţineri se arată:

I. Art. 7 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 67/2004, care dispune cu privire la condiţiile depunerii candidaturilor de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, încalcă: 

– principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1), coroborat cu art. 4 din Constituţie, republicată, astfel: alin. (3) creează discriminare pe criterii etnice, constând în aceea că prevede „obligativitatea semnării listelor de către membrii acestora şi nu de către susţinători sau simpatizanţi“, deşi „susţinerea unui candidat este dictată de o opţiune cu caracter politic şi nu etnic“; alin. (4), prin condiţia impusă cu privire la numărul membrilor organizaţiilor minorităţilor naţionale şi repartizarea lor pe judeţe, „deoarece, din considerente istorice, în majoritatea lor minorităţile naţionale sunt localizate pe teritoriul câtorva judeţe ale ţării“, aşa încât prevederea legală nu poate fi îndeplinită; 

– principiul pluralismului politic, consacrat de art. 8 din Constituţie, republicată, întrucât limitează accesul în sfera politicului al reprezentanţilor minorităţilor naţionale şi îngrădeşte exprimarea voinţei politice a tuturor cetăţenilor. 

În legătură cu prevederile art. 37 din Constituţie, republicată, invocate de asemenea ca fiind încălcate, nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Vasilescu împotriva României), în care s-a statuat că „un obstacol de fapt poate duce la încălcarea Convenţiei în aceeaşi măsură ca un obstacol juridic“. 

II. Art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004 sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât: legea criticată nu reglementează o cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de Biroul Electoral Central, în afara celor prevăzute de art. 35 alin. (1) şi (2); Biroul Electoral Central nu este o instanţă de judecată în sensul textelor constituţionale şi convenţionale menţionate, aşa încât hotărârile sale nu pot avea caracter „definitiv şi irevocabil“, astfel cum prevede alin. (3) al art. 35 din lege; art. 35 alin. (1) şi (2) sunt neconstituţionale „în măsura în care interpretarea dată accesului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este aceea că el este permis numai în condiţiile în care cererea are ca obiect modul de organizare şi componenţa birourilor electorale“. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă apreciază că textele de lege criticate „pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate“. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată. În acest sens arată că prevederile de lege criticate, care instituie condiţii diferite – pentru partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care sunt reprezentate în Parlament, pe de o parte, şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele reprezentate în Parlament, pe de altă parte, – referitoare la depunerea candidaturilor pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, nu sunt contrare art. 16 din Constituţie, republicată, întrucât principiul egalităţii consacrat de acesta presupune tratament juridic diferit pentru situaţii diferite. Consideră că nici art. 8 din Constituţie, republicată, nu este încălcat, deoarece cetăţenii români, indiferent de originea etnică, pot face parte din partide politice, potrivit opţiunii lor şi în condiţiile legii care reglementează constituirea şi funcţionarea partidelor politice, iar faptul că prin această lege se stabilesc doar căile de atac în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale nu are semnificaţia excluderii celor interesaţi de la liberul acces la justiţie. În sfârşit, consideră că art. 4 alin. (2) din Constituţie, republicată, invocat de asemenea ca fiind încălcat, nu este incident în cauză. 

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, în legătură cu criticile referitoare la art. 7 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 67/2004, arată că art. 37 din Constituţie, republicată, lasă „la nivelul de reglementare al legii, în cazul de faţă al Legii nr. 67/2004“, şi alte condiţii decât cele prevăzute de Constituţie, ce trebuie îndeplinite de către cetăţeni pentru a fi aleşi în organele autorităţilor publice locale. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, hotărârile nr. 37/1996, nr. 44/1996 şi nr. 3/1992. Cu referire la art. 33 alin. (4) şi art. 35 din lege, criticate ca fiind neconstituţionale sub aspectul caracterului „definitiv şi irevocabil“ al hotărârilor birourilor electorale pronunţate cu prilejul soluţionării contestaţiilor asupra modului de organizare şi asupra componenţei acestor birouri, se arată că, din coroborarea dispoziţiilor vizate de excepţie cu cele ale art. 117 alin. (2) din aceeaşi lege, rezultă că „numai împotriva hotărârilor definitive şi irevocabile, pronunţate potrivit Legii nr. 67/2004, de instanţele judecătoreşti, nu şi de către birourile electorale, nu există cale de atac“. Hotărârile birourilor electorale sunt acte administrative ce pot fi atacate în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. În sfârşit, menţionează că nici dispoziţiile din documentele internaţionale nu prevăd obligativitatea unui anumit număr al căilor de atac, cu anumite excepţii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (3), (4) şi (5), art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 29 martie 2004, al căror conţinut este următorul: 

– Art. 7 alin. (3), (4) şi (5): „(3) Pot depune candidaturi şi alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite, care prezintă la Biroul Electoral Central o listă de membri. Numărul membrilor nu poate fi mai mic de 15% din numărul total al cetăţenilor care la ultimul recensământ s-au declarat ca aparţinând minorităţii respective. 

(4) Dacă numărul membrilor necesari pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3) este mai mare de 25.000 de persoane, lista membrilor trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de persoane domiciliate în cel puţin 15 din judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 300 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi pentru municipiul Bucureşti. 

(5) Lista membrilor se întocmeşte pe localităţi şi pe judeţe şi trebuie să cuprindă: denumirea organizaţiei, numele şi prenumele membrilor, data naşterii, adresa, denumirea, seria şi numărul actului de identitate, semnăturile acestora, precum şi numele şi prenumele persoanei care a întocmit-o. Persoana care a întocmit lista este obligată ca, împreună cu aceasta, să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturii membrilor.“; 

– Art. 33 alin. (4): „În exercitarea atribuţiilor ce îi revin Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din ţară, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală, de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţa publică.“; 

– Art. 35: „(1) Contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei birourilor electorale se pot face în termen de 48 de ore de la desemnarea preşedinţilor şi a locţiitorilor acestora sau, după caz, de la completarea birourilor electorale cu reprezentanţii partidelor politice, alianţelor politice sau alianţelor electorale. 

(2) Contestaţiile se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau de sector al municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral al secţiei de votare, de biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului Bucureşti, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestaţiilor. 

(3) Hotărârea pronunţată este definitivă şi irevocabilă şi se comunică, în cazul preşedintelui biroului electoral şi locţiitorului acestuia, în termen de 24 de ore, preşedintelui tribunalului care, în cazul admiterii contestaţiei, procedează la o nouă desemnare.“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin, în ordinea invocării lor, art. 4 alin. (2), art. 8, art. 16 alin. (1), art. 37 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora: 

– Art. 4 alin. (2): „România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.“; 

– Art. 8: „(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. 

(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.“; 

– Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.“; 

– Art. 37 alin. (1): „Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).“; 

– Art. 21 alin. (1) şi (2): „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“

De asemenea, se invocă şi încălcarea, prin raportare la art. 20 alin. (1) din Constituţie, republicată, a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede: „Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

I. Prima critică de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 67/2004, care stabilesc că numărul membrilor organizaţiei aparţinând minorităţii naţionale legal constituite şi dispersia lor în teritoriu trebuie să figureze pe lista de membri depusă la Biroul Electoral Central, în vederea participării la alegeri. În esenţă, potrivit opiniei autorului excepţiei, aceste condiţii prevăzute pentru depunerea candidaturilor organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite în vederea participării la alegerea autorităţilor administraţiei publice locale au caracter discriminatoriu şi aduc atingere principiului pluralismului politic, ceea ce contravine art. 16 din Constituţie, republicată, coroborat cu art. 8 din aceasta, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

În legătură cu susţinerile formulate Curtea constată că aspectele sub care aceste prevederi sunt criticate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de oportunitate ce intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. De altfel, din conţinutul art. 7 alin. (3), (4) şi (5) din lege rezultă că acesta este chiar în sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 37, referitoare la „Dreptul de a fi ales“, dispoziţii care precizează limitele dreptului şi condiţiile care trebuie îndeplinite de cei care doresc să candideze. De asemenea, posibilitatea stabilită de text, în sensul depunerii de candidaturi de către organizaţiile legal constituite ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pentru participarea la alegerile locale, reprezintă tocmai respectarea principiului egalităţii între cetăţeni, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, iar nu, aşa cum susţine autorul excepţiei, încălcarea lui. Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la „Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni“, precum şi cele ale art. 8 privind „Pluralismul şi partidele politice“ nu sunt incidente în cauză. 

În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art. 37 din Constituţie, republicată, nu sunt formulate critici de neconstituţionalitate, aşa încât, sub acest aspect Curtea nu se poate pronunţa, întrucât s-ar substitui autorului excepţiei în motivarea acesteia, exercitând astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. 

În legătură cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazul Vasilescu împotriva României (Hotărârea din 22 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 27 decembrie 1999), evocată de autorul excepţiei în motivarea susţinerilor privind încălcarea art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu este relevantă în prezenta cauză. În acest sens Curtea Constituţională reţine că, pe de o parte, hotărârea menţionată a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect restituirea unor bunuri confiscate, iar pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a considerat necesar să se pronunţe asupra cererii din acea cauză prin raportare la art. 13 din convenţie, întrucât nu a fost argumentată. 

II. Cea de a doua critică priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004, în legătură cu care, în esenţă, se susţine că sunt neconstituţionale, întrucât „legea nu reglementează o cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de Biroul Electoral Central în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 35 alin. (1) şi (2)“, precum şi „în măsura în care interpretarea dată accesului la Înalta Curte de Casaţie este aceea că el este permis numai în condiţiile în care cererea are ca obiect modul de organizare şi componenţa birourilor electorale“. În opinia autorului excepţiei, aceste texte de lege încalcă art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Examinând dispoziţiile de lege criticate şi susţinerile formulate, Curtea reţine că, într-adevăr, art. 33 alin. (4) stabileşte că hotărârile Biroului Electoral Central emise în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 67/2004 sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din ţară, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală, precum şi că, potrivit art. 35 alin. (3), hotărârile pronunţate de birourile electorale în legătură cu contestaţiile privind modul de organizare şi componenţa acestor birouri sunt definitive şi irevocabile. 

Tot astfel, Curtea reţine că, potrivit art. 117 din Legea nr. 67/2004, cuprins în Capitolul VI – Dispoziţii tranzitorii şi finale: „(1) Judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului. 

(2) Împotriva hotărârilor definitive şi irevocabile, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac.“

Din coroborarea dispoziţiilor textelor de lege menţionate rezultă că numai hotărârile instanţelor de judecată pronunţate potrivit competenţei stabilite de Legea nr. 67/2004 sunt definitive şi irevocabile şi doar împotriva lor nu există cale de atac. Or, potrivit prevederilor ce fac obiectul controlului de constituţionalitate, hotărârile birourilor electorale sunt pronunţate în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale, şi ele nu exclud accesul liber la justiţie. Aceste hotărâri, fiind acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative, pot fi atacate în justiţie de către cei interesaţi, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. 

Aşa fiind, Curtea nu poate reţine că art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004 încalcă art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, privind accesul liber la justiţie şi nici, aşa cum susţine autorul excepţiei, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv. 

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3), (4) şi (5), art. 33 alin. (4) şi art. 35 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Asociaţia „Uniunea Civică Maghiară – Magyar Polgári Szövetség“, cu sediul în Odorheiu Secuiesc, în Dosarul nr. 2.911/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2004.