Decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2004

M. Of. nr. 1144 din 3 decembrie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 321

din 14 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Cristina Cătălina Turcu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Filiala Băleşti − Gorj a Asociaţiei „Figaro Potra” Alba Iulia în Dosarul nr. 9PJ/2004 al Judecătoriei Târgu-Jiu. 

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin reprezentant Pompiliu Bota, şi partea Baroul Cluj, prin avocat Ion Deleanu, cu delegaţie la dosar. 

Procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul autorului excepţiei solicită amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării. 

Apărătorul părţii prezente pune concluzii de respingere a cererii de amânare, motivând că reprezentantul autorului excepţiei are studii juridice, iar notele scrise prin care autorul motivează excepţia, depuse la instanţa care a sesizat Curtea Constituţională, sunt redactate şi semnate de reprezentant. 

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare. 

În temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea de amânare. 

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond. 

Reprezentantul autorului excepţiei refuză să pună concluzii în fond. 

Apărătorul părţii prezente pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând practica constantă a Curţii Constituţionale, precum şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a reţinut că statul are dreptul să organizeze exercitarea profesiei de avocat prin lege. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând totodată că art. 57 din Legea nr. 51/1995 a fost modificat prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Dispoziţiile criticate s-au păstrat în esenţă, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestui text, ţinând cont de jurisprudenţa anterioară în materie. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 9PJ/2004, Judecătoria Târgu-Jiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. Excepţia a fost ridicată de Filiala Băleşti − Gorj a Asociaţiei „Figaro Potra” Alba Iulia în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect cererea de dizolvare a respectivei filiale, introdusă de Baroul Cluj. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că textele criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin obligarea tuturor avocaţilor dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti de a se asocia într-un barou unic şi prin obligarea tuturor avocaţilor din România de a se asocia într-o unică formă de asociere − Uniunea Avocaţilor din România, se încalcă prevederile constituţionale care consacră dreptul de asociere şi dreptul la muncă. Obligarea tuturor barourilor din România de a se asocia într-o singură uniune se face cu violarea prevederilor art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi celor ale art. 11 din Covenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Judecătoria Târgu-Jiu opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât existenţa unei legi-cadru care să reglementeze exercitarea profesiei de avocat este necesară pentru organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, fără ca aceasta să constituie o încălcare a dreptului la liberă asociere. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, motivând că profesia de avocat este o profesie liberală şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, cu respectarea condiţiilor legii şi ale statutului profesiei. În concordanţă cu art. 53 alin. (1) din Constituţie, exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns prin lege, dacă se impune pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Potrivit art. 24 alin. (2) din Constituţie, în cursul procesului, părţilor li se garantează dreptul de a fi asistate de un avocat, adică de o persoană care are această calitate dobândită în condiţiile legii, prevenindu-se astfel desfăşurarea unor activităţi de asistenţă juridică de către persoane necalificate, care scapă controlului profesional al barourilor de avocaţi. 

Textele atacate nu aduc atingere art. 40 alin. (1) din Constituţie, în acest sens Curtea Constituţională statuând că „dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii şi nu împotriva ei”. 

Dreptul de a profesa avocatura îl au toţi absolvenţii facultăţilor de drept, în condiţiile impuse de legea de organizare a profesiei de avocat. Sub acest aspect prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci constituie o expresie a dispoziţiilor cuprinse în reglementările internaţionale, respectiv în Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care, în art. 6 pct. 1, prevede că „dreptul la muncă cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată”. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, motivând că dispoziţiile criticate nu încalcă art. 40 din Constituţie, deoarece Baroul şi Uniunea Avocaţilor din România sunt forme de asociaţii profesionale, înfiinţate în concordanţă cu prevederile art. 9 din Constituţie. Avocaţii se pot asocia, în temeiul art. 40 din Constituţie, în asociaţii fără scop lucrativ, dar tipurile, modurile şi condiţiile de realizare a acestor asocieri, inclusiv a celor profesionale, trebuie prevăzute în lege, motiv pentru care a fost necesară adoptarea Legii nr. 51/1995. În consecinţă, dacă un avocat doreşte să facă parte dintr-un anumit tip de asociere, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Constituţie şi de lege. 

Textele de lege criticate nu aduc atingere art. 41 din Constituţie, deoarece avocaţii realizează un serviciu public, care este organizat pe baza unei legi speciale. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:

− Art. 48 alin. (1) teza întâi: „Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. [...]”;

− Art. 57 alin. (1) şi (3): „(1) Uniunea Avocaţilor din România este formată din toţi avocaţii înscrişi în barouri şi are sediul în municipiul Bucureşti. [...]

(3) Nici un barou nu poate funcţiona în afara uniunii.”

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, au fost modificate prin art. I punctul 49 din Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. 

În urma modificării, textele criticate au fost cuprinse în alin. (1) şi (4) ale art. 57, având următorul cuprins:

− Art. 57 alin. (1) şi (4): „(1) Uniunea Naţională a Barourilor din România − U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti. [...]

(4) Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.”

În raport cu această evoluţie legislativă şi având în vedere că dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei s-au păstrat în substanţa lor, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra art. 48 alin. (1) teza întâi şi art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, în forma modificată prin Legea nr. 255/2004. 

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale, în raport cu prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie, privitor la dreptul de asociere, şi cu prevederile art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă. Se încalcă totodată art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind libertatea de întrunire şi de asociere paşnică, art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privind dreptul de asociere, precum şi art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la libertatea de întrunire şi de asociere. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că organizarea avocaţilor în barouri şi a barourilor în Uniunea Naţională a Barourilor din România nu contravine nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activităţi ce prezintă interes pentru societate, este firească şi necesară, în vederea stabilirii competenţei, a mijloacelor şi a modului în care se poate exercita această profesie, precum şi a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. 

Prin dispoziţiile legale atacate nu se încalcă în nici un fel dreptul la muncă şi dreptul de asociere, aşa cum fără temei susţine autorul sesizării, absolventul unei facultăţi de drept nefiind obligat să profeseze avocatura şi nici împiedicat să se asocieze ori să-şi aleagă locul de muncă, în condiţiile legii. 

Ca şi în cazul reglementărilor specifice altor profesii, cum ar fi cele ale notarilor, medicilor sau experţilor, legea menţionată, în întregul ei şi, în particular, dispoziţiile legale care fac obiectul excepţiei, sunt menite să apere libera exercitare a profesiei de avocat de concurenţa nelegitimă din partea unor persoane sau structuri situate în afara cadrului legal şi, pe de altă parte, să asigure dreptul la apărare al persoanelor care apelează la serviciul avocaţial pe calea garanţiilor oferite de organizarea şi exercitarea acestei profesii, în limitele stabilite de lege. 

Referitor la prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, Curtea constată că acestea se corelează cu dispoziţiile art. 9 teza întâi din Legea fundamentală, în conformitate cu care „Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii”. Rezultă că legiuitorul are libertatea de a reglementa condiţiile în care pot fi constituite, organizate şi în care funcţionează asociaţiile menţionate, fără ca prin aceasta să se aducă o atingere dreptului de asociere. 

Curtea constată, de asemenea, că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie privitor la dreptul la muncă, deoarece libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii şi finalităţii sale. Astfel, reglementarea prin lege a obligativităţii examenului de admitere şi a examenului de definitivare în profesia de avocat, a posibilităţii de a urma Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, ca şi stabilirea unei anumite experienţe profesionale pentru a putea pune concluzii la instanţele superioare, constituie garanţiile exercitării corespunzătoare a acestei activităţi de interes public. 

Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale invocate sunt în concordanţă cu dispoziţiile actelor internaţionale la care autorul face referire. 

De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004, precum şi prin Decizia nr. 234 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, Curtea Constituţională a statuat că textul de lege criticat este constituţional. 

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi respinsă. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1−3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A   C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Filiala Băleşti − Gorj a Asociaţiei „Figaro Potra” Alba Iulia în Dosarul nr. 9PJ/2004 al Judecătoriei Târgu-Jiu. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2004.