Decizia Curţii Constituţionale nr. 313/2004

M. Of. nr. 840 din 14 septembrie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 313

din 8 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003

 

Ion Predescu – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Cristina Toma – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, excepţie ridicată de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 484/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, arătând că dispoziţiile art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, care au modificat prevederile art. 308 din Codul de procedură civilă, au fost abrogate de art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 484/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 din Codul de procedură civilă, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, excepţie ridicată de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 Bucureşti într-o cauză comercială având ca obiect o contestaţie în anulare. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că inechitatea prevederilor art. 308 din Codul de procedură civilă rezultă din faptul că nu permite instanţelor de judecată citarea părţilor din proces, la discutarea admisibilităţii în principiu a căii de atac a recursului. Se apreciază că dispoziţiile art. 308 sunt inechitabile şi neconstituţionale, încălcând prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, deoarece permit instanţelor de judecată întrunirea într-un complet de judecată a unui număr de judecători pe care părţile nu îl pot verifica vreodată, precum şi pentru că permit aceloraşi instanţe să se pronunţe în aceleaşi condiţii pe problemele de formă, dar şi pe aspectele de fond ale recursului. Arată că instanţele analizează recursul formulat de către părţi, fără a da posibilitatea acestora să discute în contradictoriu eventualele nelămuriri referitoare la aspectele de formă şi la motivele de casare sau de modificare a hotărârilor recurate, îngrădindu-se în acest fel şi rolul activ al instanţelor de recurs. 

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate dau expresie principiului celerităţii în materie comercială, consacrat expres şi de prevederile art. 720⁶ alin. 1 din acelaşi cod. Arată că dispoziţiile art. 308 din Codul de procedură civilă impun părţilor o atitudine responsabilă, în sensul indicării tuturor menţiunilor prevăzute de art. 302¹ din Codul de procedură civilă, pentru verificarea acestora nefiind necesară prezenţa părţilor. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul consideră că textul de lege vizat de critica de neconstituţionalitate este, în realitate, alin. 4 al art. 308 din Codul de procedură civilă şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că mecanismul de admitere în principiu a recursului, instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, permite degrevarea instanţelor de recurs de cauzele în care nu sunt îndeplinite condiţiile formale pentru exercitarea acestei căi de atac. În continuare, arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu prevede o procedură contradictorie la verificarea admisibilităţii cererilor. Consideră că textul de lege criticat nu aduce nici o atingere accesului liber la justiţie sau dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării principiilor constituţionale invocate, alături de alte dispoziţii ale Legii fundamentale. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind accesul liber la justiţie, respectiv Decizia nr. 129/1995 şi Decizia nr. 38/1998. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 308 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. 

Aceste dispoziţii au următorul cuprins: „Preşedintele instanţei sau preşedintele secţiei, primind cererea de recurs şi dosarul, stabileşte un complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. 

Preşedintele instanţei sau preşedintele secţiei poate desemna un judecător care întocmeşte raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului. La Curtea Supremă de Justiţie raportul poate fi întocmit şi de către un magistrat-asistent. 

Raportorul va verifica dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 304 şi va arăta poziţia jurisprudenţei şi a doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată. 

În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă sau că motivele de recurs invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă nici unei căi de atac. Decizia se comunică recurentului. 

Dacă se apreciază că recursul îndeplineşte cerinţele de formă şi că motivele invocate şi dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute în art. 304, precum şi dacă nu s-a întrunit unanimitatea prevăzută la alin. 4, se pronunţă, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului. Prin aceeaşi încheiere se fixează termen de judecată în şedinţă publică, dispunându-se citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs intimatului, căruia i se va pune în vedere obligaţia de a depune întâmpinarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, potrivit cărora: „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, care au modificat prevederile art. 308 din Codul de procedură civilă, au fost abrogate de art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de neconstituţionalitate asupra unor prevederi legale eliminate din legislaţie. Controlul de constituţionalitate nu se poate exercita asupra unor dispoziţii legale abrogate şi de aceea se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul şi funcţionalitatea contenciosului constituţional, dar şi cu principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, excepţie ridicată de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 484/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2004.