Decizia Curţii Constituţionale nr. 30/2004

M. Of. nr. 114 din 6 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 30

din 29 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Köntes Gheorghe Coloman şi alţii în Dosarul nr. 3.170/2002 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.170/2002, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Köntes Gheorghe Coloman şi alţii într-o cauză civilă ce are ca obiect revendicare mobiliară − restituire de bunuri din metale preţioase.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât creează o situaţie inechitabilă şi discriminatorie între persoanele care introduc cereri la instanţele judecătoreşti pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, pe de o parte, pentru care instituie scutirea de plata taxei judiciare de timbru, şi persoanele care se adresează justiţiei pentru restituirea bunurilor mobile, preluate abuziv în aceeaşi perioadă, în privinţa cărora nu se instituie acelaşi regim, al scutirii de plata taxei judiciare de timbru.

Judecătoria Sfântu Gheorghe apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece instituirea de către legiuitor a unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru nu constituie o discriminare sau o încălcare adusă principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci o prerogativă constituţională a legiuitorului.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că „funcţionarea justiţiei ca serviciu public presupune angajarea unor cheltuieli suportate de la bugetul de stat, şi nu gratuitatea accesului la justiţie, legiuitorul fiind suveran în a acorda scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru în considerarea anumitor situaţii determinate.” Totodată precizează că, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, în legislaţia în vigoare nu existau reglementări care să stipuleze scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile în justiţie referitoare la restituirea obiectelor din metale preţioase preluate abuziv. Ulterior însă, prin Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România, a fost reglementată această omisiune a legiuitorului, motiv pentru care critica de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât, prin instituirea unei excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru, fără a face nici o diferenţiere între contribuabili, nu se realizează o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi. De asemenea, arată că este justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Prin urmare, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Aceste dispoziţii au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 29 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 112 din 5 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998.

Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:

Art. 15 lit. r): „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, considerând că discriminarea este creată de omisiunea legiuitorului de a reglementa expres scutirea de plata taxei de timbru a cererilor de revendicare a bunurilor mobile preluate abuziv de către stat în perioada comunistă.

Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 22 din 8 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi Decizia nr. 203 din 26 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 octombrie 2001.

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nici o diferenţiere între contribuabili şi nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a stabilit, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil când acesta se justifică în mod obiectiv şi raţional, aşa cum este şi în cazul dispoziţiilor legale criticate. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Rezultă că prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală se corelează şi se interpretează în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice în domeniul drepturilor omului.

Curtea Constituţională constată însă că prin Legea nr. 362/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003, a fost introdus art. 34¹ care prevede în mod expres că cererile şi acţiunile în justiţie care au ca obiect restituirea bunurilor din metale şi pietre preţioase sunt scutite de taxa de timbru. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Köntes Gheorghe Coloman şi alţii, în Dosarul nr. 3.170/2002 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2004.