Decizia Curţii Constituţionale nr. 305/2004

M. Of. nr. 865 din 22 septembrie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 305

din 8 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002

 

Ion Predescu – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „European Drinks“ – S.A. Bihor în Dosarul nr. 6.886/2003 şi de Societatea Comercială „Rieni Drinks“ – S.A. Bihor în Dosarul nr. 6.887/2003 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorii excepţiei au depus la dosar precizări scrise. 

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 127D/2004 şi nr. 128D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor. 

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 128D/2004 la Dosarul nr. 127D/2004, care este primul înregistrat. 

Cauza se află în stare de judecată. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 

Prin încheierile din 28 octombrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 6.886/2003 şi nr. 6.887/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002. 

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „European Drinks“ – S.A. Bihor şi de Societatea Comercială „Rieni Drinks“ – S.A. Bihor în dosarele comerciale de mai sus, având drept obiect soluţionarea unor cereri prin care autorii acestora solicită constatarea existenţei dreptului de a se livra apă minerală naturală negazoasă la preţul stipulat în contract. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că din redactarea dispoziţiilor legale criticate se desprinde ideea că acestea se aplică retroactiv, desfiinţând sau modificând convenţiile legal încheiate. Prin posibilitatea unui organism guvernamental – Oficiul Concurenţei – de a stabili şi ajusta preţurile şi tarifele pentru diferite categorii de produse şi servicii, statul îşi arogă dreptul de a dicta preţul, anulându-se astfel libertatea comerţului şi libertatea contractuală. Sintagma „activităţi cu caracter de monopol natural“ este imprecisă, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 incluzând, în fapt, întreaga activitate economică a regiilor autonome şi a companiilor şi societăţilor naţionale, cu consecinţa extinderii preţului dictat în întreaga economie. De asemenea, dispoziţiile criticate creează discriminări între producătorii şi prestatorii din ţară, pe de-o parte, şi cei din străinătate, pe de altă parte, precum şi între regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, pe de-o parte, şi ceilalţi subiecţi ai raporturilor juridice, pe de altă parte. Textele criticate contravin şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la economie, întrucât nu este admisibil ca statul să instituie norme obligatorii asupra funcţionării pieţei fără menţinerea contractelor încheiate conform legii în vigoare la data perfectării lor. 

De asemenea, se lasă la aprecierea unilaterală a Guvernului posibilitatea de a reglementa, prin hotărâre, criteriile de ajustare a preţurilor şi tarifelor, fapt ce contravine art. 107 alin. (2) şi art. 58 alin. (1) din Constituţie. 

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială opinează, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 1 august 2003, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare: 

Dispoziţiile criticate reglementează regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, ţinându-se seama de rigorile economiei de piaţă şi de protejarea interesului naţional în valorificarea serviciilor şi produselor cu caracter de monopol natural, precum şi a celor supuse unui regim special. Recunoaşterea de către legiuitor a caracterului de monopol natural şi acelor produse scoase din zăcământ şi vândute agenţilor economici privaţi, precum şi ajustarea, în aceste condiţii, a preţurilor acestor produse nu contravin art. 135 din Constituţie, ci, dimpotrivă, asigură cadrul normativ necesar exploatării resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional. 

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul României consideră că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 s-a reglementat regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, cu luarea în considerare atât a mecanismelor specifice economiei de piaţă, cât şi a interesului naţional în activitatea de valorificare a produselor şi serviciilor cu caracter de monopol natural, precum şi a celor supuse prin lege unui regim special. Stabilirea gamei produselor şi serviciilor ale căror preţuri şi tarife sunt reglementate constituie expresia interesului naţional, în timp ce stabilirea parametrilor de ajustare constituie expresia libertăţii comerţului, a protecţiei concurenţei loiale, a economiei de piaţă, astfel că dispoziţiile legale criticate nu sunt în contradicţie cu cele ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţia României, republicată. 

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, critica formulată de către autorul excepţiei este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt echivoce astfel încât să se poată pune în discuţie încălcarea principiului neretroactivităţii legii. Faptul că reglementarea cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 are efecte asupra unui contract comercial, încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, se datorează faptului că prin această reglementare s-a schimbat regimul juridic al produsului (în speţă, apa minerală la sursă) ce constituie obiectul contractului, fără ca prin aceasta să se poată susţine ideea că legea retroactivează. 

Dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, potrivit cărora „criteriile, modalităţile concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevăzute în anexă, precum şi coeficientul de corecţie se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“, nu contravin dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţia republicată, care prevăd că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, deoarece obligativitatea reglementării prin norme cu putere de lege subzistă numai în ceea ce priveşte normele primare, astfel că emiterea unei hotărâri de către Guvern, în temeiul unei dispoziţii legale, este deopotrivă constituţională şi legală; reglementarea ce urmează a fi dată de către Guvern, pentru stabilirea modalităţilor concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor, reprezintă un act administrativ de organizare a executării legii, astfel că dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă şi cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“ (este vorba, evident, despre hotărârile Guvernului). 

Avocatul Poporului apreciază că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, completată, faţă de art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, republicată, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prin dispoziţiile legale criticate s-a reglementat regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, ţinându-se seama de rigorile economiei de piaţă şi, totodată, de protejarea interesului naţional în valorificarea produselor şi serviciilor cu caracter de monopol natural, precum şi a celor supuse prin lege unui regim special, fără a încălca principiile economiei de piaţă, libertatea comerţului şi concurenţa loială. Astfel, asigurarea libertăţii comerţului se realizează prin respectarea legislaţiei economice în ansamblul său, urmărindu-se şi interesul public în activitatea comercială. Pe cale de consecinţă, unele restrângeri, condiţionări sau măsuri protecţioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintă o atingere adusă libertăţii comerţului şi nici interesului public. Opţiunea legiuitorului de a recunoaşte caracterul de monopol natural şi pentru apa minerală naturală la sursă, vândută agenţilor economici privaţi, cu consecinţa ajustării preţurilor acesteia în condiţiile prevăzute de actul normativ contestat, nu contravine principiilor consacrate prin art. 135 din Constituţie, republicată, ci se conformează acestor principii, asigurând şi pe această cale cadrul normativ necesar exploatării resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, completată, faţă de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, se apreciază că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile criticate nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. Determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, completată, faţă de art. 61 alin. (1) şi 108 alin. (2) din Constituţie, republicată, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece textul legal criticat nu echivalează cu o depăşire a prerogativelor constituţionale ale Guvernului şi nu încalcă sub nici un aspect normele constituţionale invocate. Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, criteriile, modalităţile concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevăzute în anexă, precum şi coeficientul de corecţie se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Oficiului Concurenţei, prevenind în acest mod aplicarea arbitrară a acestei legi. În baza art. 108 alin. (2) din Constituţie, republicată, Guvernul poate emite hotărâri pentru organizarea executării legilor (respectiv a ordonanţelor de urgenţă). O astfel de posibilitate este şi cea reglementată de art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, conform căreia prin hotărâre a Guvernului se stabilesc criteriile şi modalităţile concrete de ajustare a preţurilor pentru produsele şi serviciile care se realizează în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, fără a încălca prin acest fapt prerogativele constituţionale ale puterii legislative. Totodată, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 nu contravin nici prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, republicată, potrivit cărora „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării“, atât timp cât acest text constituţional nu interzice emiterea, în condiţii strict determinate, a unor norme juridice şi de către alte autorităţi publice, respectiv Guvernul, care pot stabili prin hotărâre, în cazul de faţă, criteriile şi modalităţile concrete de ajustare a preţurilor pentru anumite produse sau servicii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002, şi care au următorul conţinut: 

– Art. 1: „Produsele şi serviciile care se realizează sau, respectiv, se prestează în ţară în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special, precum şi al celor care se execută de regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, ale căror preţuri şi tarife se stabilesc şi se ajustează cu avizul Oficiului Concurenţei, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.“; 

– Art. 3: „(1) Nivelurile de preţ sau de tarif cuprinse în avize se determină de Oficiul Concurenţei pe baza analizei situaţiei economico-financiare a producătorilor sau a prestatorilor, precum şi a influenţelor reale în costuri. În avizul Oficiului Concurenţei se va menţiona, pe lângă preţul sau tariful ajustat, şi nivelul parametrului existent la data ajustării, faţă de care se va determina modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioară. 

(2) Criteriile, modalităţile concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevăzute în anexă, precum şi coeficientul de corecţie se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Oficiului Concurenţei, în termen de 15 zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

Curtea observă că Oficiul Concurenţei a fost desfiinţat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 10 decembrie 2003, şi o parte din atribuţiile oficiului au fost preluate de Consiliul Concurenţei, înfiinţat prin art. I punctul 17 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar altele, între care şi cele care sunt prevăzute de dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, au fost preluate de Ministerul Finanţelor. 

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), care, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 108 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a), cu următorul conţinut: 

– Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.“; 

– Art. 61 alin. (1): „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.“; 

– Art. 108 alin. (2): „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.“; 

– Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a): „(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 

(2) Statul trebuie să asigure: 

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin dispoziţiile legale criticate s-a reglementat regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, ţinându-se seama de rigorile economiei de piaţă şi, totodată, de protejarea interesului naţional în valorificarea serviciilor şi produselor cu caracter de monopol natural, precum şi al celor supuse de lege unui regim special. 

Astfel, opţiunea legiuitorului de a recunoaşte caracterul de monopol natural şi produselor scoase din zăcământ şi vândute agenţilor economici privaţi – cu consecinţa ajustării preţurilor acestora în condiţiile prevăzute prin dispoziţiile atacate – nu contravine principiilor consacrate de art. 135 din Constituţie, republicată, ci se conformează acestor principii, asigurând şi pe această cale cadrul normativ necesar exploatării resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional. Alin. (1) al art. 135 stabileşte, într-adevăr, că „Economia României este economie de piaţă“. Însă, în conformitate cu alineatul (2) lit. d) al aceluiaşi articol, „Statul trebuie să asigure [...] exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional“. Or, aşa cum se arată în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă, prin adoptarea acesteia s-a avut în vedere „asigurarea cadrului de reglementare a preţurilor din sfera neconcurenţială, cu stadiul şi direcţiile procesului de restructurare a activităţilor cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special“, ceea ce, departe de a contraveni textului constituţional de referinţă, nu face decât să îi asigure aplicarea în practică. 

Nu poate fi primită nici critica privind caracterul retroactiv al dispoziţiilor legale incriminate, dat fiind că acestea îşi produc efectele, în mod evident, pentru viitor, adică de la data intrării în vigoare a actului normativ. 

În sfârşit, nu poate fi primită nici critica raportată la prevederile art. 61 alin. (1) şi art. 108 alin. (2) din Constituţia României, republicată, deoarece prin dispoziţiile legale atacate nu rezultă că Guvernul a fost delegat să legifereze pe calea unor hotărâri, iar stabilirea prin hotărâre a Guvernului „a criteriilor, a modalităţilor concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevăzute în anexă, precum şi a coeficientului de corecţie“, prevăzute în art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, nu constituie altceva decât un act de aplicare a legii în sensul dispoziţiilor constituţionale citate. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „European Drinks“ – S.A. Bihor şi de Societatea Comercială „Rieni Drinks“ – S.A. Bihor în Dosarul nr. 6.886/2003 şi în Dosarul nr. 6.887/2003 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2004.