Decizia Curţii Constituţionale nr. 303/2004

M. Of. nr. 734 din 13 august 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 303

din 6 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Claudia Margareta Niţă – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 3.334/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr. 241 din 21 noiembrie 2000, prin care Curtea Constituţională a statuat că textele de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 14.141 din 15 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.334/2002, Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Ion Criveanu într-un recurs declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins cererea acestuia de anulare a concursului pentru ocuparea unui post vacant de cadru didactic şi a deciziei de titularizare pe post.

În motivarea excepţiei se arată că dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. Astfel, se susţine că "se induce o stare de inechitate şi inegalitate între candidaţii care participă la concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de cadru didactic“ prin aceea că, în temeiul textelor de lege criticate, există "două sau mai multe tipuri de concursuri“ pentru ocuparea acestor posturi, şi anume: unele organizate de inspectoratele şcolare, cu subiecte unice pe ţară, stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, unde lucrările sunt evaluate la nivelul centrului universitar responsabil cu perfecţionarea personalului din judeţele arondate, şi concursuri organizate de unităţi de învăţământ preuniversitar reprezentative, desemnate "subiectiv“ de minister, care îşi stabilesc singure subiectele şi care impun condiţii "discriminatorii, abuzive şi ilegale“, unde lucrările se evaluează la nivelul unităţii şcolare respective, adică de către cadre didactice preuniversitare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu încalcă principiul egalităţii statuat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţei Avocatul Poporului.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile textelor de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, întrucât acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, şi anume celor care participă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul preuniversitar, fiind respectate totodată şi dispoziţiile constituţionale ale art. 32 alin. (5) referitoare la desfăşurarea învăţământului de toate gradele în unităţi de stat, particulare sau profesionale, în condiţiile legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:

– Art. 9 alin. (3): "Coordonarea metodologică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul de stat este asigurată de Ministerul Învăţământului, iar organizarea şi desfăşurarea acestora, de către inspectoratele şcolare, precum şi de către unităţile de învăţământ preuniversitar reprezentative, stabilite de Ministerul Învăţământului.“;

– Art. 11 alin. (2), (3) şi (4): „(2) Subiectele pentru probele scrise la concursurile organizate de inspectoratele şcolare se stabilesc de Ministerul Învăţământului. Subiectele pentru concursurile organizate de unităţile de învăţământ particulare, autorizate provizoriu sau acreditate, se stabilesc de către acestea.

(3) La concursurile organizate de inspectoratele şcolare, lucrările scrise pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar de stat se evaluează de comisii, pe specialităţi, instituite la nivelul centrului universitar responsabil cu perfecţionarea personalului din judeţele arondate.

(4) La concursurile organizate de unităţile de învăţământ, lucrările scrise pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar de stat sau particular se evaluează de comisii, pe specialităţi, instituite la nivelul unităţii şcolare respective.“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste texte de lege contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, care prevăd următoarele:

– Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că, în esenţă, autorul reclamă nerespectarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, statuat în art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, arătând în acest sens că, prin aplicarea textelor de lege criticate, se creează o situaţie de inechitate între candidaţii care participă la un concurs pentru ocuparea unui post de cadru didactic în învăţământul preuniversitar, organizat de inspectoratele şcolare, şi cei care participă la un astfel de concurs organizat, în schimb, de unităţile de învăţământ preuniversitar reprezentative.

Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament juridic egal, la situaţii diferite tratamentul juridic trebuie să fie diferit.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului statuat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. Faptul că prin lege sunt prevăzute două modalităţi distincte de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar nu este de natură a da naştere unor situaţii discriminatorii, atât timp cât un candidat nu este favorizat sau dezavantajat faţă de un alt candidat la ocuparea aceluiaşi post didactic, în cadrul aceluiaşi concurs.

De altfel, dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, concretizat prin Decizia nr. 241 din 21 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001, Curtea statuând că acestea nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia arătate în decizia menţionată mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (3), Curtea constată că nu sunt formulate alte critici decât cele care vizează dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, astfel că soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a acestor din urmă dispoziţii se justifică şi pentru prevederile cuprinse în alin. (2) şi (3) ale art. 11.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi ale art. 11 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ion Criveanu în Dosarul nr. 3.334/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2004.