Decizia Curţii Constituţionale nr. 301/2004

M. Of. nr. 785 din 26 august 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I A   Nr. 301

din 6 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (3), art. 62 alin. (1) şi alin (7) lit. c), art. 76, 77, 78, 87, art. 164 alin. (1) şi ale art. 169 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Daniela Ramona Chiţulescu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (3), art. 62 alin. (1) şi alin. (7) lit. c), art. 76, 77, 78, 87, art. 164 alin. (1) şi ale art. 169 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Grigore Ungureanu în Dosarul nr. 5.149/AS/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă. 

La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, personal, precum şi partea Ministerul Apărării Naţionale, prin consilier juridic Dan Cimpoeru, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia aşa cum a fost ridicată. 

Ministerul Apărării Naţionale pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, la situaţii diferite tratamentul neputând fi decât diferit. De asemenea, apreciază că textele de lege criticate nu înfrâng nici celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că textele de lege criticate se aplică fără nici o deosebire tuturor persoanelor care se pensionează pe baza acestor reglementări. De asemenea, apreciază că din dispoziţiile de lege criticate nu rezultă că acestea ar urmări să producă efecte retroactive, ele aplicându-se după data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.149/AS/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (3), art. 62 alin. (1) şi alin. (7) lit. c), art. 76, 77, 78, 87, art. 164 alin. (1) şi ale art. 169 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare. 

Excepţia a fost ridicată de Grigore Ungureanu în dosarul sus-menţionat, având drept obiect o cerere de anulare a deciziei de stabilire a pensiei şi recalcularea acesteia. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, în esenţă pentru că prevăd un mecanism de stabilire a pensiei care este nerealist, abuziv, netransparent, incomplet şi imposibil de realizat corect în practică, încălcând principiul solidarităţii sociale. De asemenea, apreciază că aceste dispoziţii încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece impun ca la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, să se utilizeze salariile brute sau nete, după caz, cum au fost înregistrate în cartea de muncă. Dispoziţiile de lege criticate discriminează, prin mecanismul de calcul pe care îl instituie, cea mai mare parte din numărul pensionarilor faţă de categoriile de cetăţeni privilegiate, cu salarii mari, ale căror pensii se stabilesc neplafonat, numai în funcţie de salariul brut realizat în ultima lună de activitate, iar prin impunerea unui plafon al bazei de calcul la maximum 3 salarii medii pe economie şi la maximum 3 puncte într-un an calendaristic, discriminează pensionarii prin limitarea neconstituţională a obligaţiilor şi drepturilor corelative ale cetăţenilor. Textele de lege exclud posibilitatea contestării deciziei de pensionare pe cale administrativă, obligându-i pe cei pensionaţi şi care sunt nedreptăţiţi să se adreseze justiţiei, ceea ce implică eforturi finanicare deosebite. De asemenea, dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi alin (7) lit. c) din Legea nr. 19/2000 sunt contradictorii şi abuzive, lăsând la latitudinea comisiilor de expertiză medicală să decidă când un pensionar de invaliditate devine nerevizuibil medical. 

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 77, 78 şi 79 nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aceste reglementări neprevăzând vreo dispoziţie de excepţie care s-ar aplica numai anumitor categorii de cetăţeni, ci ele se aplică tuturor cetăţenilor aflaţi în aceeaşi situaţie. În ceea ce priveşte raportarea acestor dispoziţii la art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, se arată că nici aceasta nu poate fi reţinută, ca orice act normativ care face referire la perioada anterioară intrării sale în vigoare trebuie să se raporteze la situaţia de fapt existentă la acea dată, fără ca în acest fel să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii. De asemenea, este neîntemeiată şi critica potrivit căreia dispoziţiile art. 87, art. 164 alin. (1) şi ale art. 169 din Legea nr. 19/2000 contravin principiilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi la neretroactivitatea legii. Plafonarea bazei de calcul potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 este valabilă pentru întregul sistem public de pensii şi pentru toţi cetăţenii care contribuie la acest sistem, fără ca dispoziţia de lege să fie în contradicţie cu art. 16 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia art. 62 alin. (1) şi alin (7) lit. c) din lege înfrâng dispoziţiile art. 15 alin. (2) sau pe cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată. 

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între diferitele categorii de pensionari aflaţi în aceeaşi situaţie. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât este constituţional ca o lege să stabilească reguli diferite în raport de persoane care se găsesc în situaţii deosebite. Art. 47 alin. (2) din Constituţie, republicată, consacră dreptul la pensie ca drept garantat oricărei persoane, iar condiţiile de realizare a acestui drept trebuie să fie diferite, ţinând seama de diferitele categorii de persoane susceptibile de pensionare şi de criteriile pensionării. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece textele de lege criticate stabilesc reguli cu privire la sistemul de calcul al pensiilor şi dispun numai pentru viitor, fără a conţine reglementări care să afecteze în vreun fel pensiile stabilite anterior intrării în vigoare a acestei legi. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 alin. (3), art. 62 alin. (1) şi alin (7) lit. c), art. 76, 77, 78 şi 87, art. 164 alin. (1) şi ale art. 169 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. 

Aceste texte de lege au următorul conţinut: 

– Art. 23 alin. (3): “Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.“ 

– Art. 62 alin. (1) şi alin. (7) lit. c): “(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale de 6–12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii. 

(7) Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care: (...) 

c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.“ 

– Art. 76: “(1) Începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie. 

(2) Cuantumul pensiei stabilit conform alin. (1) se majorează cu suma corespunzătoare contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, datorată potrivit legii. 

(3) La determinarea cuantumurilor pensiei conform alin. (1) şi (2) fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarilor.“ 

– Art. 77: “(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3. 

(2) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. 

(3) În situaţiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5. 

(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale.“ 

– Art. 78: “(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică. 

(2) Pentru perioadele în care Comisia Naţională pentru Statistică a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, şi salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică. 

(3) Pentru lunile pentru care Comisia Naţională pentru Statistică nu a comunicat încă salariul mediu brut lunar pe economie se utilizează (pentru întreaga lună) ultimul salariu mediu brut lunar pe economie comunicat. 

(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) şi (2), nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic. 

(5) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează:

a) cuantumul pensiei de invaliditate sau al altor drepturi de asigurări sociale obţinute în perioadele respective, în cazurile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a);

b) 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective, pentru cazurile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 53 alin. (3). 

(6) Pentru stagiul potenţial, acordat asiguraţilor în drept să obţină o pensie de invaliditate, punctajul anual al asiguratului este de:

a) 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap grav;

b) 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap accentuat;

c) 0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap mediu. 

(7) În cazul persoanelor care beneficiază de perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a) şi care în aceeaşi perioadă obţin venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, la calculul punctajului anual al asiguratului se iau în considerare, prin cumulare, veniturile asigurate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate. 

(8) Asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.“ 

– Art. 87: “Decizia emisă în condiţiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.“ 

– Art. 164 alin. (1): “La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.“

 – Art. 169: “(1) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia. 

(2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. 

(3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoarea celei în care s-a depus cererea de recalculare.“

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, la art. 169 din Legea nr. 19/2000 a fost introdus, prin Legea nr. 276/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004, alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

“(1¹) Recalcularea, la cerere, prin adăugarea stagiului de cotizare asimilat prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. b) se face şi în cazul pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001.“

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 4, 15, 16, 20, 47 şi 56 din Constituţia României, republicată, ce au următorul conţinut: 

– Art. 4: “(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. 

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.“ 

– Art. 15: “(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. 

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.“ 

– Art. 16 alin. (1) şi (2): “(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“

– Art. 20: “(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. 

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.“ 

– Art. 47: “(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. 

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.“ 

– Art. 56: “(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. 

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. 

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.“

Totodată consideră că sunt încălcate prevederile art. 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: 

– Art. 14: “Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.“ 

– Art. 17: “Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de această convenţie.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu conţin în sine nici o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, toate dispoziţiile Legii nr. 19/2000 aplicându-se fără nici o discriminare tuturor persoanelor care se pensionează pe baza acestor reglementări legale. Prevederea altor condiţii de înscriere la pensie şi a altor criterii de calculare a pensiei, în alte legi speciale, pentru anumite categorii de cetăţeni, aflate în situaţii distincte ce sunt determinate de natura profesiei şi a funcţiilor lor, nu dau caracter discriminatoriu prevederilor Legii nr. 19/2000. 

Plafonarea punctajului de pensie, precum şi a cuantumului pensiei se aplică tuturor categoriilor de cetăţeni înscrişi în sistemul public de pensii, fiind impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale. 

Referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, Curtea reţine că formula redacţională a textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nici nu rezultă din vreunul din textele criticate că acestea ar urmări să producă efecte retroactive, textele urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (la un an de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României). 

Determinarea punctajului pentru pensiile anterior stabilite s-a prevăzut ca o măsură în vederea recalculării şi recorelării, în viitor, a tuturor pensiilor, urmărindu-se prin aceasta înlăturarea discrepanţelor inerente între cei pensionaţi sub imperiul legii anterioare şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii reglementări, pentru motive de echitate şi de protecţie socială. În cadrul acestor operaţiuni, alineatul (7) al art. 180 elimină posibilitatea diminuării unor drepturi stabilite pe baza legislaţiei anterioare, prevăzând că “În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos“. 

De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textele de lege criticate îi obligă pe cei pensionaţi să se adreseze justiţiei, excluzând posibilitatea contestării deciziei de pensionare pe cale administrativă. Curtea observă că nu reprezintă un drept constituţional contestarea pe cale administrativă a hotărârilor ori a măsurilor luate de autorităţile administraţiei publice, ci, dimpotrivă, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, republicată “jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite“. Astfel, conform alineatului (2) al art. 126 din Legea fundamentală, stabilirea regulilor de procedură intră în atribuţiile legiuitorului, care poate să instituie în considerarea unor situaţii deosebite şi dacă consideră necesar o procedură administrativă prealabilă, fără a fi obligat să o prevadă în toate cazurile. Persoanele nemulţumite de deciziile luate de casele de pensii, precum şi cele nemulţumite de deciziile comisiilor de expertiză medicală pot contesta aceste decizii direct în justiţie, asigurându-se astfel soluţionarea operativă a litigiilor de această natură, fără verigi intermediare. 

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate înfrâng prevederile art. 47 din Constituţie, republicată, Curtea observă că un stat de drept, democratic şi social are obligaţia de a asigura cetăţenilor condiţiile necesare pentru un trai decent şi de a lua măsurile necesare în vederea creării unui cadru corespunzător pentru creşterea calităţii vieţii, aspecte ce se realizează, printre altele, şi prin garantarea dreptului la pensie. Astfel, Curtea observă că prin Legea nr. 19/2000 dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, dispoziţiile de lege criticate dând astfel expresie prevederilor constituţionale menţionate. De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 56 din Constituţie, republicată, referitoare la contribuţiile financiare nu au incidenţă în cauză. 

Asupra dispoziţiilor art. 77 alin. (1) şi a celor ale art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 125 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, respectiv Decizia nr. 94 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (3), art. 62 alin. (1) şi alin. (7) lit. c), art. 76, 77, 78, 87, art. 164 alin. (1) şi ale art. 169 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Grigore Ungureanu în Dosarul nr. 5.149/AS/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2004.