Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/2004

M. Of. nr. 97 din 2 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 2

din 13 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 şi 67 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Paula C. Pantea − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 şi 67 din Legea nr. 36/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Foraj Sonde” − S.A. din comuna Stoina, judeţul Gorj, în Dosarul nr. 1.546/2003 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că actul eliberat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu, chiar dacă autentificarea realizată nu reprezintă un act de înfăptuire a justiţiei. Se invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 84/1999, prin care s-a constatat constituţionalitatea art. 66 din Legea nr. 36/1995.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.546/2003, Judecătoria Târgu Cărbuneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 şi 67 din Legea nr. 36/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Foraj Sonde” − S.A. din comuna Stoina, judeţul Gorj.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată că executarea nu se poate face decât prin intermediul instanţelor de judecată şi că nu este posibil ca un subiect de drept să cadă în pretenţii faţă de un alt subiect de drept în temeiul unui act notarial.

Judecătoria Târgu Cărbuneşti apreciază că, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”. Legea permite, aşadar, eliberarea de titluri executorii şi de către notarii publici, ale căror acte, purtând sigiliul şi semnătura acestora, sunt de autoritate publică şi au forţa probantă prevăzută de lege.

Se mai arată că textul de lege criticat reglementează condiţiile în care actul autentificat de notarul public are putere de titlu executoriu şi că acesta nu contravine dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, deoarece punerea în executare a titlurilor executorii nu reprezintă o activitate de înfăptuire a justiţiei, respectiv de soluţionare a litigiilor.

În concluzie, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul arată că, în cazul în care legea prevede în mod expres că un înscris constituie titlu executoriu, executarea silită se realizează în aplicarea art. 372 din Codul de procedură civilă.

De regulă, potrivit art. 376 din Codul de procedură civilă, sunt învestite cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 36/1995 constituie o derogare de la acest principiu, în sensul că actele autentice care constată creanţe certe şi lichide şi care, potrivit art. 1171 din Codul civil, sunt întocmite de notarul public în baza voinţei exprimate de părţi, constituie titluri executorii, astfel că pot fi puse în executare fără să fie învestite cu formulă executorie.

În concluzie, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 şi 67 din Legea nr. 36/1995 este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 66 şi 67 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

− Art. 66: „Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.”;

− Art. 67: „În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 51 alin. 1.

Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, şi va menţiona că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.”

Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 11, 20 şi 125 din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul următoare:

− Art. 11 alin. (1) şi (2): „(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”;

− Art. 20: „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”;

− Art. 126 alin. (1): „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2), Constituţia lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată. În aplicarea textului constituţional, art. 372 din Codul de procedură civilă conferă caracter de titlu executoriu atât hotărârilor judecătoreşti, cât şi înscrisurilor care, potrivit legii, îndeplinesc condiţiile necesare. Aşa fiind, norma legală dedusă controlului nu aduce nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general, adoptată de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.

Curtea mai reţine că, în materia la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea actelor notariale care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ca fiind titluri executorii a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că autentificarea oricărui înscris de către notarul public dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor, aşa cum rezultă din chiar încheierea de autentificare, care atestă prezenţa acestora în faţa notarului, identificarea lor, precum şi luarea consimţământului fiecăreia, după ce i s-a adus la cunoştinţă conţinutul înscrisului.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 126 alin. (1) din Constituţie, referitor la realizarea justiţiei numai prin instanţele judecătoreşti, Curtea reţine că, în măsura în care actul autentificat este pus în executare silită, potrivit art. 399 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, acesta poate face obiectul unei contestaţii la executare, prilej cu care, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond. În aceste condiţii, Curtea consideră nefondată susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia, sub imperiul reglementării deduse controlului, actul emis de către notarul public scapă controlului instanţelor judecătoreşti.

De altfel, asupra constituţionalităţii art. 66 din Legea nr. 36/1995, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 84/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999, şi, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei în această materie, soluţia adoptată în precedent, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 şi 67 din Legea nr. 36/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Foraj Sonde” − S.A. din comuna Stoina, judeţul Gorj, în Dosarul nr. 1.546/2003 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2004.