Decizia Curţii Constituţionale nr. 299/2004

M. Of. nr. 887din 29 septembrie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 299

din 6 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată

 

Ioan Vida – preşedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, excepţie ridicată de Hrisanti Petrescu în Dosarul nr. 956/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Constantin Iordan, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului solicită admiterea excepţiei, susţinând oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar, şi criticând totodată punctele de vedere transmise de Guvern şi de Avocatul Poporului, pe care le consideră neîntemeiate. Referitor la punctul de vedere transmis de Guvern, arată că excepţia nu poate fi considerată inadmisibilă, deoarece introducerea în textul criticat a unui termen de decădere nu echivalează cu abrogarea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, dispoziţiile acesteia au fost renumerotate, iar textul care formează obiectul excepţiei a fost cuprins înart. 26 alin. (1), păstrându-se în substanţa sa. Solicită  respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 157 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 10 mai 2004.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 956/2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România. Excepţia a fost ridicată de Hrisanti Petrescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei decizii civile a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, prin care s-a respins acţiunea având ca obiect restituirea unor obiecte din metale preţioase, a căror confiscare este considerată de autor ca fiind abuzivă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 41 alin. (1), (2) şi (3), art. 42, art. 51 şi art. 150 din Constituţie, precum şi principiile înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece dau eficienţă reglementărilor abuzive din perioada cuprinsă între anul 1946 şi anul 1990.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele devedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, arătând că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate este invocată sunt cuprinse în art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, fiind introduse prin Legea nr. 261/2002 de aprobare a acestei ordonanţe. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2002, a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 24/2003, iar, prin Legea nr. 362/2003 de aprobare a acesteia, dispoziţiilor art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 li s-a dat următorul conţinut:

„Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.“

După cum se poate observa dispoziţiile cuprinse în alin. (1) al art. 34¹ au avut o aplicare limitată în timp, după data de 31 decembrie 2003 ele devenind inaplicabile. De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, iar dispoziţiile criticate nu mai apar în textul acesteia, ele ieşind din vigoare.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei“, excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 156 D/2004 al Curţii Constituţionale este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, motivând că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a art. 34¹  alin. (1) din Legea nr. 261/2002, faţă de art. 44 din Constituţie, republicată.

Susţinerea autorului excepţiei că, potrivit art. 31¹ alin. (1) din Legea nr. 261/2002, restabilirea dreptului său de proprietate asupra obiectelor din metale preţioase confiscate este condiţionată de efectele unei legi abuzive, nu este întemeiată, deoarece o lege poate fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată, fiind supusă regulii „tempus regit actum“. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73/1995 şi Decizia nr. 136/1998. Pe cale de consecinţă, chiar dacă modul în care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu este corespunzător prevederilor actualei Constituţii, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a actualei Legi fundamentale, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 73/1995).

Ca urmare, persoanele care se consideră îndreptăţite la restituirea obiectelor din metale preţioase nu deţin, în prezent, un drept de proprietate asupra obiectelor intrate în proprietatea statului ca efect al reglementărilor în vigoare după anul 1946 şi până în anul 1990, ci doar posibilitatea de a solicita instanţei de judecată restabilirea dreptului de proprietate asupra obiectelor din metale preţioase, pe care le-au avut în proprietate. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că „garantarea constituţională a proprietăţii private este, în mod necesar, subsecventă existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale, şi nu operează în situaţia unui drept a cărui recunoaştere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al viitorului titular, aflat în postura de solicitant, doar o eventualitate“ (Decizia Curţii Constituţionale nr. 316/2003).

Critica de neconstituţionalitate a art. 34¹ alin. (1) din Legea nr. 261/2002, faţă de art. 21 din Constituţie, republicată, nu poate fi reţinută. Astfel, prevederile art. 34¹ alin. (1) din Legea nr. 261/2002 nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, ci reprezintă tocmai o concretizare a principiului fundamental al accesului liber la justiţie. Astfel, conform art. 34¹ alin. (1) din Legea nr. 261/2002, aprecierea respectării legii aplicabile, în cazurile în care obiectele din metale preţioase au fost preluate de către stat, cu sau fără încălcarea reglementărilor în vigoare după anul 1946 şi până în anul 1990, se face de către instanţa de judecată.

Nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34¹ alin. 1 din Legea nr. 261/2002, faţă de dispoziţiile art. 46 din Constituţie, republicată. Astfel, din conţinutul art. 34¹ alin. (1) din Legea nr. 261/2002 nu rezultă că acesta ar încălca, sub vreun aspect, dreptul la moştenire. În plus, Legea nr. 261/2002 recunoaşte nelimitat drepturile moştenitorilor, drepturi care sunt identice cu cele ale fostului proprietar al obiectelor din metale preţioase, la a cărui succesiune sunt chemaţi, şi nu este prevăzută vreo derogare de la normele de drept comun referitoare la procedura succesorală.

În concluzie prevederile art. 34¹ alin. (1) din Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de  judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşa cum rezultă din textul criticat, citat în notele scrise ale autorului şi Încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, în redactarea dată prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanţe.

Textul de lege criticat avea următorul conţinut:

„Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţei de urgenţă.“

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin punctul 2 al articolului unic al Legii nr. 362 din 19 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003, titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 a fost modificat, dându-i-se următorul cuprins: „Ordonanţă de urgenţă privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România“.

Prin punctul 17 al articolului unic din această lege, art. 34¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 a fost modificat, având următorul conţinut:

„Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.“

În urma republicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, dispoziţiile acesteia au fost renumerotate, iar textul care formează obiectul excepţiei a fost cuprins în art. 26 alin. (1).

În raport cu această evoluţie legislativă şi având în vedere că dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei s-au păstrat în substanţa lor, textul de lege supus controlului va fi cel al art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, în forma în care acest act normativ a fost republicat la data de 29 ianuarie 2004.

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 41 alin. (1), (2) şi (3), art. 42, art. 51 şi art. 150 din Constituţie, încălcând totodată principiile înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

După revizuirea Constituţiei, dispoziţiile art. 41 alin. (1), (2) şi (3), art. 42, art. 51 şi art. 150 din Legea fundamentală, invocate în susţinerea excepţiei, sunt cuprinse în art. 44 alin. (1), (2) şi (3), art. 46, art. 1 alin. (5) şi art. 154.

Textele constituţionale invocate au următorul conţinut:

– Art. 15: „(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.“

– Art. 20: „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.“

– Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.“

– Art. 44: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.“

– Art. 46: „Dreptul la moştenire este garantat.“

– Art. 1 alin. (5): „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.“

– Art. 154: „(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 nu aduc atingere art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, republicată, privind dreptul de proprietate privată, dimpotrivă, constituie un caz al aplicării textului constituţional, prin posibilitatea creată persoanelor menţionate în dispoziţia legală atacată de a obţine restituirea bunurilor lor, preluate abuziv de stat. Stabilirea în cuprinsul ordonanţei a unui termen de exercitare a acţiunii în restituirea bunurilor preluate abuziv nu constituie o limitare a dreptului de proprietate ci o condiţie de exercitare a acţiunii în restituire, pe care legiuitorul a instituit-o în virtutea prerogativelor sale stabilite prin dispoziţia constituţională amintită şi prin prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

De asemenea, Curtea constată că textul criticat nu conţine nici o prevedere prin care să limiteze sau să împiedice accesul la justiţie, ci, aşa cum s-a arătat, instituie posibilitatea şi condiţiile în care persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte de natura celor prevăzute în ordonanţă au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, se pot adresa justiţiei.

Nu poate fi primită nici susţinerea privind retroactivitatea textului de lege atacat, dat fiind că, în mod evident, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 reglementează pentru viitor dreptul foştilor proprietari, persoane fizice sau persoane juridice, de a li se restitui bunurile confiscate abuziv.

În sfârşit, Curtea reţine că dispoziţiile art. 46 din Constituţie, republicată, privind dreptul la moştenire nu sunt încălcate, deoarece, în cuprinsul dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate, nu este prevăzută nici o derogare de la normele dreptului comun în materie succesorală.

Textul de lege atacat a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 157 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 10 mai 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată, excepţie ridicată de Hrisanti Petrescu în Dosarul nr. 956/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2004.