Decizia Curţii Constituţionale nr. 286/2004

M. Of. nr. 711 din 6 august 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 286

din 1 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Florentina Baltă − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comat Mureş” − S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.789/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 116/2004, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.789/2003, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Comat Mureş” − S.A. din Târgu Mureş într-o acţiune în contencios administrativ ce are ca obiect plângerea contravenţională formulată împotriva Procesului-verbal seria D nr. 0176041, emis de Garda Financiară Mureş la data de 6 octombrie 2003.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens arată că legiuitorul nu a precizat nicăieri în cuprinsul ordonanţei de urgenţă cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agenţii economici care efectuează livrări de bunuri direct către populaţie. Aşa fiind, în opinia sa, formularea „subversivă” a art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, lasă loc unei interpretări contradictorii. Astfel, pentru a nu fi sancţionaţi, agenţii economici emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce exclude utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale. În acelaşi timp, în interpretarea aceluiaşi text de lege, organele de control financiar sancţionează agenţii economici, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. În continuare, punând în discuţie constituţionalitatea prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, autorul excepţiei invocă argumente asemănătoare. Astfel, potrivit opiniei sale, şi aceste prevederi legale au o formulare „ambiguă şi subversivă”, deoarece dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu precizează care sunt excepţiile de la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul de lege criticat. În final, precizează că argumentele pe care le-a invocat nu vizează o problemă de interpretare a legii, ci urmăresc să demonstreze că „legiuitorul introduce cu rea-credinţă formulări ambigue şi subversive” ce au ca efect faptul că „agentul economic este constrâns să procedeze de o anumită manieră, uneori chiar după consultarea cu reprezentanţi ai organelor de control financiar”, şi apoi este sancţionat de aceleaşi organe care „aplică invers aceeaşi normă legală”.

Judecătoria Târgu Mureş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că argumentele autorului excepţiei „se referă la simple ambiguităţi de formulare a legii, însă această problemă, de interpretare şi aplicare a legii, este de competenţa instanţelor de judecată, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât instanţele de judecată nu pot refuza să judece sub cuvânt că legea este lacunară sau ambiguă”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în virtutea art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată. În acest sens, arată că argumentele autorului excepţiei au în vedere stricta interpretare şi aplicare a legii, iar nu o problemă de constituţionalitate. De altfel, observă că între normele legale criticate şi prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, republicată, nu există nici o contradicţie. Astfel, „statul, acţionând în interesul public, pentru asigurarea disciplinei financiare şi realizarea veniturilor bugetare, este legitimat să ia măsurile legale de protejare a acestui interes în activitatea economică, financiară şi valutară, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţii ce au următoarea redactare;

„(1) Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populaţie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. [...]

(3) În cazul în care agenţii economici efectuează atât activităţi de vânzare cu amănuntul, cât şi cu ridicata, aceştia au obligaţia să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepţiile prevăzute de lege.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), dispoziţii al căror conţinut se regăseşte, în urma republicării Constituţiei, în art. 135 alin. (2) lit. a) în următoarea redactare:

„(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, a fost modificată prin Legea nr. 116/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004. În urma acestor modificări, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, nu a mai păstrat soluţia legislativă pe care autorul excepţiei o critică, conţinutul fiind următorul:

„(1) Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.”

Astfel, potrivit acestei noi redactări, agenţii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale, iar în situaţiile când clienţii o cer, să elibereze şi factura fiscală.

Ţinând seama că în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a statuat că, în situaţia modificării prevederii legale atacate, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conservă excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a devenit inadmisibilă.

De asemenea, observându-se că, urmare a modificărilor operate de Legea nr. 116/2004, prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, au fost abrogate, Curtea apreciază că, în virtutea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Curtea nu poate decide asupra unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comat Mureş” − S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.789/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2004.