Decizia Curţii Constituţionale nr. 284/2004

M. Of. nr. 882 din 27 septembrie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 284

din 1 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Maria Catrinoiu în Dosarul nr. 1.378/2003 al Judecătoriei Brezoi.

La apelul nominal răspund consilierii juridici Florin Colta şi Laurenţiu Ştefan pentru Societatea Comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Oltenia“ S.A. – Sucursala Râmnicu Vâlcea, cu delegaţii depuse în şedinţă, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentanţii Societăţii Comerciale Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Oltenia“ S.A. – Sucursala Râmnicu Vâlcea solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile criticate din Legea energiei electrice nu contravin dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţie, republicată, şi de prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 72/2004 şi nr. 140/2004.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.378/2003, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) şi art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Maria Catrinoiu într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Societăţii Comerciale „Electrica“ – S.A. la respectarea dreptului de proprietate al autoarei excepţiei şi la ridicarea construcţiilor de pe terenul proprietatea sa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor Constituţiei referitoare la garantarea proprietăţii, întrucât prevăd că terenurile pe care se situează reţelele electrice sunt şi rămân în proprietatea statului. Astfel, autorul excepţiei arată că, întrucât i s-a stabilit prin hotărâre judecătorească dreptul de proprietate asupra unor asemenea terenuri, statul nu poate fi şi el proprietarul acestora „în absenţa unei operaţiuni de expropriere, de concesionare ori de cumpărare din partea statului“.

Judecătoria Brezoi opinează în sensul că excepţia este neîntemeiată, deoarece art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 precizează doar că terenurile respective sunt şi rămân în proprietatea statului, fără a reglementa un transfer al acestor terenuri din proprietatea privată în proprietatea publică. Dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente reţelelor electrice „este stabilit a fi public prin art. 4 alin. 2, 3, 4 şi 5 din Legea nr. 18/1991 şi prin dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice“.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, republicată. Terenurile pe care sunt amplasate reţelele de distribuţie a energiei electrice, fiind afectate utilităţii publice, au trecut în proprietatea publică a statului, iar autorul excepţiei nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra acestora. Astfel, regimul juridic de apartenenţă la domeniul public al statului a terenurilor respective a fost doar reconfirmat, iar nu stabilit prin dispoziţiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 şi, ca atare, nu se mai pune problema plăţii unei drepte şi prealabile despăgubiri pentru exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra terenurilor respective, în temeiul art. 480 şi 481 din Codul civil.

Totodată, arată că dispoziţiile legale criticate se încadrează în măsurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, astfel cum prevede art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia revizuită şi republicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. Astfel, reglementarea modului de exercitare a dreptului de uz şi de servitute de către titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi de către titularii licenţelor, precum şi a bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale respectă prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, în acest sens, fiind Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi Legea nr. 318/2003.

Totodată, textele criticate sunt în conformitate şi cu prevederile alin. (2) al art. 44 din Constituţie, republicată, întrucât se aplică tuturor proprietarilor de terenuri pe care se află reţele electrice de distribuţie, nefiind instituite nici un fel de discriminări.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice, în raport cu art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, republicată, arată că dispoziţiile criticate nu reglementează procedura exproprierii, ci stabilesc doar faptul că terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie, existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 318/2003, sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile alin. (4), (5), (7), (8) şi (9) ale art. 44 din Constituţie, republicată, apreciază că acestea nu au relevanţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, care au următorul conţinut:

– Art. 16 alin. (4): „Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora. Dacă cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor energetice, titularii de licenţă au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile prezentei legi.“;

– Art. 37 alin. (4): „Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.“

În susţinerea excepţiei, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44, al căror conţinut, în urma republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, este următorul:

– Art. 44: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 reglementează exclusiv drepturile de uz şi de servitute asupra proprietăţilor – bunuri imobile afectate de capacităţile energetice, drepturi care privesc unul dintre atributele dreptului de proprietate. Această reglementare este în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, potrivit cărora conţinutul şi limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc de lege, precum şi cu prevederile art. 1 paragraful 2 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care recunosc dreptul statelor de a reglementa, prin lege, „folosinţa bunurilor conform interesului general“. Or, înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintă, fără putinţă de tăgadă, un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate. Chiar şi în aceste condiţii, alin. (5) al art. 18 din Legea nr. 318/2003 prevede, în mod expres, obligaţia titularului licenţei „să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze terenul şi să-l repună în situaţia anterioară, în cel mai scurt timp posibil“.

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003, Curtea constată că acestea nu dispun exproprierea şi nici transferul dreptului de proprietate în vreun alt mod, ci doar constată că „Terenurile pe care se situează reţelele electrice existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului“. Această prevedere se justifică prin dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţie, republicată, potrivit cărora fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice „[…] şi alte bunuri stabilite de legea organică“. De asemenea, dispoziţiile criticate dau expresie şi prevederilor constituţionale cuprinse în alin. (2) şi (4) ale art. 136, potrivit cărora proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilă.

Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate în prezenta cauză au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate şi constatând că aceste dispoziţii legale sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale, cu reglementările internaţionale, precum şi cu practica în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Întrucât nu există elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate sunt valabile şi în această cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Maria Catrinoiu în Dosarul nr. 1.378/2003 al Judecătoriei Brezoi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2004.