Decizia Curţii Constituţionale nr. 283/2004

M. Of. nr. 889 din 29 septembrie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 283

din 1 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, precum şi ale art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, precum şi ale art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcoa Fujikura România“ – S.R.L. Arad în Dosarul nr. 6.719/2003 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ. 

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul ales, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Apărătorul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei, depunând note scrise în acest sens. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Astfel, Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001 sunt legi cu caracter temporar, care nu mai sunt în vigoare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 şi cele ale art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, acestea nu au aplicabilitate în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.719/2003, Tribunalul Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, precum şi ale art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. 

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială  „Alcoa Fujikura România“ – S.R.L. Arad în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ pentru anularea unei decizii emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la muncă, deoarece persoanele nu ar putea alege liber un loc de muncă în afara localităţii, o astfel de alegere având repercusiuni asupra angajatorului, care, de altfel, este obligat să creeze locuri de muncă doar în localităţile mari. De asemenea, posibilitatea manifestării liberei iniţiative şi a valorificării tuturor factorilor de producţie este restrânsă prin instituirea unor dispoziţii de natură a împovăra excesiv cu sarcini fiscale contribuabilii, în considerarea exclusivă a locaţiei unde aceştia îşi desfăşoară activitatea. În ceea ce priveşte invocarea art. 16 din Constituţie, republicată, autorul excepţiei susţine că prevederile art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 631/2002 creează o discriminare nejustificată prin dezavantajul pe care îl suportă investitorii care îşi desfăşoară activitatea într-o zonă care nu acoperă necesarul de forţă de muncă, investiţiile acestora făcându-se numai în zonele unde există forţă de muncă, pentru a se evita inconvenientul antrenării unor cheltuieli nedeductibile. Sunt, de asemenea, încălcate şi dispoziţiile constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, deoarece întreprinzătorii care îşi desfăşoară activitatea în zone mai puţin populate şi care suportă cheltuielile de transport ale angajaţilor sunt astfel  „penalizaţi“. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la economia României şi a celor referitoare la nivelul de trai, autorul excepţiei susţine că şi aceste dispoziţii sunt încălcate, deoarece li se îngrădeşte întreprinzătorilor posibilitatea dezvoltării de afaceri în mediul rural, care sunt astfel defavorizate. 

Tribunalul Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, instanţa arată că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză, deoarece actele contestate nu au fost emise pentru încălcarea acestor dispoziţii care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. 

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece intră în competenţa legiuitorului stabilirea impozitelor şi taxelor, precum şi stabilirea scutirilor şi deducerilor de la plata acestora, prevederile adoptate în acest sens aplicându-se tuturor agenţilor economici în aceleaşi condiţii şi limite, fără discriminări. De asemenea, nu sunt încălcate nici celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei, textele criticate privesc deduceri de la plata impozitelor către bugetul de stat, reprezentând, în acelaşi timp, o măsură de protecţie şi sprijin acordat persoanelor încadrate în muncă. 

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, preşedintele Camerei Deputaţilor arată că această excepţie este inadmisibilă, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de dispoziţia criticată. 

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în întregime. Astfel, deoarece Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001 sunt legi cu caracter temporar şi aplicabilitate limitată, sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia fiind inadmisibilă. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, Guvernul apreciază că şi aceasta este inadmisibilă, deoarece dispoziţiile criticate sunt aplicabile numai societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, autoarea excepţiei neîncadrându-se în această categorie. De asemenea, este inadmisibilă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece aceste prevederi nu sunt relevante în cauză, neconstituind dispoziţii de care să depindă soluţionarea cauzei. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001 este inadmisibilă, deoarece aceste dispoziţii legale nu mai sunt în vigoare, încetându-şi aplicabilitatea o dată cu încheierea exerciţiului bugetar pe anii de referinţă. Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 şi ale art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Avocatul Poporului apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece reglementarea posibilităţii de deducere a unor cheltuieli reprezintă o opţiune a legiuitorului, dându-se astfel expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. 

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, ale art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 26 aprilie 2001, şi ale art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: 

– Art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 507/2003: „(1) Regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare şi celelalte societăţi comerciale cu capital majoritar de stat pot efectua anual, în limita unei cote de 2,0%, aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă, cheltuieli sociale pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea acestora, potrivit legii, şi anume: grădiniţe, creşe, dispensare, cabinete medicale, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj. 

(2) În cadrul aceleiaşi limite prevăzute la alin. (1) unităţile menţionate pot aloca sume pentru: acoperirea unei părţi din cheltuielile ocazionate de procurarea unor daruri pentru copiii minori ai salariaţilor şi cadouri oferite salariatelor; acoperirea parţială a costului transportului la şi de la locul de muncă al salariaţilor; suportarea parţială a costului aferent serviciilor de tratament sau de odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv al transportului; acordarea de ajutoare pentru înmormântare; acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile, precum şi pentru contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale, potrivit prevederilor art. 66 din Legea minelor nr. 85/2003. De asemenea, unităţile menţionate pot contribui prin alocarea unor sume la ajutorarea copiilor din şcoli şi din centrele de plasament.“;

– Art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 631/2002: „(1) Regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare şi celelalte societăţi comerciale pot efectua anual, în limita unei cote de până la 1,5%, aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă, cheltuieli sociale care sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea acestora potrivit legii, şi anume: grădiniţe, creşe, dispensare, cabinete medicale, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi şcolile pe care le au sub patronaj. 

(2) În cadrul aceleiaşi limite prevăzute la alin. (1) unităţile menţionate pot aloca sume şi pentru: acoperirea unei părţi din cheltuielile ocazionate de procurarea unor daruri pentru copiii salariaţilor; acoperirea parţială a costului transportului la şi de la locul de muncă al salariaţilor; suportarea parţială a costului biletelor de tratament sau de odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv al transportului; acordarea de ajutoare pentru înmormântare; acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile, precum şi pentru contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale, potrivit prevederilor art. 51 din Legea minelor nr. 61/1998, cu modificările ulterioare. De asemenea, unităţile menţionate pot contribui prin alocarea unor sume la ajutorarea copiilor din şcoli şi din centrele de plasament.“; 

– Art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 743/2001: „(1) Regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizării şi finanţării activităţii de cercetare-dezvoltare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare, şi celelalte societăţi comerciale pot efectua anual, în limita unei cote de până la 1,5%, aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă, cheltuieli care sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea acestora potrivit legii, şi anume: grădiniţe, creşe, dispensare, cabinete medicale, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj. 

(2) În cadrul aceleiaşi limite prevăzute la alin. (1) unităţile menţionate pot aloca sume şi pentru: acoperirea unei părţi din cheltuielile ocazionate de procurarea unor daruri pentru copiii salariaţilor; acoperirea parţială a costului transportului la şi de la locul de muncă al salariaţilor; suportarea parţială a costului biletelor de tratament sau de odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv al transportului; acordarea de ajutoare pentru înmormântare; acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile, precum şi pentru contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale, potrivit prevederilor art. 51 din Legea minelor nr. 61/1998. De asemenea, unităţile menţionate pot contribui prin alocarea unor sume la ajutorarea copiilor din şcoli şi din centrele de plasament.“; 

– Art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 216/2001: „(1) Regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 25/1995, aprobată şi modificată prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare, şi celelalte societăţi comerciale pot efectua anual, în limita unei cote de până la 1,5%, aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract individual de muncă, cheltuieli care sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea acestora potrivit legii, şi anume: grădiniţe, creşe, dispensare, cabinete medicale, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj. 

(2) În cadrul aceleiaşi limite prevăzute la alin. (1) unităţile menţionate pot aloca sume şi pentru: acoperirea unei părţi din cheltuielile ocazionate de procurarea unor daruri pentru copiii salariaţilor; acoperirea parţială a costului transportului la şi de la locul de muncă al salariaţilor; suportarea parţială a costului biletelor de tratament sau de odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv al transportului; acordarea de ajutoare pentru înmormântare; acordarea de ajutoare unor salariaţi care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, pentru acoperirea unei părţi din cheltuieli, în cazul unor boli grave sau incurabile, precum şi pentru contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale, potrivit prevederilor art. 51 din Legea minelor nr. 61/1998.“; 

– Art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: „3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: (...) c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra fondului de salarii realizat. Intră sub incidenţa acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: transportul la şi de la locul de muncă al salariaţilor, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv transportul, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;“

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 53 alin. (2) şi art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţia României. După aprobarea prin referendum a Legii de revizuire a Constituţiei României, dispoziţiile invocate au fost cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 56 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a), cu următorul conţinut: 

– Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.“; 

– Art. 41: „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. 

Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.“; 

– Art. 47: „(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.“; 

– Art. 56: „(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.“; 

– Art. 135: „(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că alin. (2) al art. 138 din Constituţia României consacră principiul anualităţii bugetului de stat. Prin urmare, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 743/2001, precum şi Legea nr. 216/2001 sunt legi cu caracter temporar care au fost în vigoare în cursul anilor 2003, 2002, respectiv 2001, perioade pentru care s-au aprobat bugetele de stat respective. 

În consecinţă, legile criticate nu mai sunt în vigoare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora  „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.“

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, Curtea constată că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale, institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare şi celorlalte societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, societatea comercială care este autoarea excepţiei neîncadrându-se în nici una dintre aceste ipoteze, astfel încât prevederile criticate nu constituie dispoziţii de care depinde soluţionarea cauzei. 

De asemenea, Curtea observă că soluţionarea cauzei nu depinde nici de dispoziţiile art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întrucât obiectul litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată îl constituie contestaţia introdusă de autorul excepţiei împotriva procesului-verbal încheiat la data de 8 mai 2003 de organele de control din cadrul Direcţiei Controlului Fiscal Arad, prin care s-a dispus obligarea acestuia la plata către bugetul de stat a unor sume de bani reprezentând impozite pe veniturile nerezidenţilor provenite din prestări de servicii, debite suplimentare la fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere şi alte datorii către stat. În esenţă, autorul excepţiei nu critică instituirea de către legiuitor a unor deductibilităţi la calcularea şi plata impozitelor, ci faptul că aceste deductibilităţi nu se referă şi la cheltuielile efectuate de angajatorii din categoria cărora face parte, precum recrutarea forţei de muncă din alte localităţi decât aceea în care îşi desfăşoară activitatea. Aşadar, autorul excepţiei nu critică dispoziţiile care s-ar aplica în cauză, ci lipsa unor prevederi legale care să permită deductibilitatea la calcularea impozitelor a categoriilor de cheltuieli menţionate. 

În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora  „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. 

În baza dispoziţiilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, precum şi ale art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială  „Alcoa Fujikura România“ S.R.L. Arad în Dosarul nr. 6.719/2003 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2004.