Decizia Curţii Constituţionale nr. 281/2004

M. Of. nr. 720 din 10 august 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 281

din 29 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Valentina Bărbăţeanu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, excepţie ridicată de Silviu George Onoleaţă în Dosarul nr. 1.990/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal părţile sunt lipsă, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât art. 25 alin. (2) din ordonanţa criticată stabileşte că decizia de imputare se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă, constituind, în toate cazurile, titlu executoriu. Mai arată că, prin Decizia nr. 366 din 30 septembrie 2003, Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 în integralitatea sa, constatând că este conformă cu prevederile Constituţiei.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.990/2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Excepţia a fost ridicată de Silviu George Onoleaţă într-o cauză de contencios administrativ privind anularea unor acte de imputare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, se susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, instituind o discriminare între anumite categorii de cetăţeni, respectiv militarii trecuţi în rezervă sau în retragere, militarii angajaţi al căror contract încetează şi personalul civil care nu mai este încadrat în unităţi militare, pe de o parte, şi ceilalţi cetăţeni militari, pe de altă parte. Se consideră că această discriminare rezidă în faptul că deciziile de imputare emise în cazul primilor reprezintă titluri executorii, pe când cele emise în cazul celorlalţi militari nu constituie asemenea titluri. Printr-un memoriu adresat Curţii Constituţionale, autorul excepţiei critică prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţie, republicată.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "ordonanţa în discuţie reglementează un domeniu distinct de activitate, fixează cadrul legal al răspunderii materiale a militarilor, conţinând, deci, norme cu caracter special şi nicidecum discriminatorii între militari, sau între militari şi ceilalţi cetăţeni“.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 "se referă la persoanele care, din diferite motive, au pierdut calitatea de militari, pentru militarii activi, aflaţi într-o situaţie diferită, regimul juridic aplicabil fiind diferit“. Consideră că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, deoarece acesta nu semnifică uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale tratamentul trebuie să fie egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Menţionează, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 168 din 10 decembrie 1998 şi nr. 15 din 9 februarie 1999. De asemenea, apreciază că textul criticat este în concordanţă şi cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată, întrucât aplicarea dispoziţiilor legale trebuie făcută în concret, în raport cu situaţia de fapt.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 sunt constituţionale, întrucât persoanele la care se referă textul criticat se află într-o situaţie diferită de a celorlalte categorii de militari, care justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, aplicarea unui tratament juridic diferit, constând în emiterea de către unităţile militare a titlurilor executorii cu privire la debite din imputaţii definitive şi transmiterea acestora, spre executare, organelor financiare. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat în mod constant că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Menţionează că, prin Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, Curtea Constituţională a stabilit că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratament inegal şi mijloacele folosite.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999, prevederi al căror conţinut este următorul:

– Art. 47: "Când militarii sunt trecuţi în rezervă sau în retragere, când contractul militarilor angajaţi încetează ori când personalul civil nu mai este încadrat în unităţi militare, unităţile militare care au în evidenţă debite din imputaţii definitive, indiferent de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare în raza cărora domiciliază debitorii. Confirmarea de către aceste organe a primirii titlului executoriu constituie actul pe baza căruia creanţa se scade din evidenţa contabilă a unităţii care a transmis titlul executoriu.“

În opinia autorului excepţiei, textul de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora:

– Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“

De asemenea, autorul consideră că dispoziţiile criticate sunt contrare şi prevederilor art. 21 din Constituţie, republicată, referitoare la "Accesul liber la justiţie“, şi ale art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi“.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicată, referitor la accesul liber la justiţie, şi ale art. 53 din Legea fundamentală, care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea Constituţională observă că acestea nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, or, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării. Extinderea temeiurilor constituţionale faţă de cele invocate în faţa instanţei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, conform cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. Ca atare, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea textului de lege criticat doar în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, invocat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulată în faţa instanţei de fond.

Astfel, autorul excepţiei susţine că art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, deoarece ar institui o discriminare între "cetăţenii români militari trecuţi în rezervă sau în retragere, când contractul militarilor angajaţi încetează ori când personalul civil nu mai este încadrat în unităţi militare“, şi ceilalţi militari, datorită faptului că, în primul caz, decizia de imputare constituie titlu executoriu, pe când în cel de-al doilea caz nu se instituie un asemenea titlu. În scopul verificării constituţionalităţii textului ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea procedează la o interpretare sistematică a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 şi constată că susţinerile autorului sunt nefondate, întrucât nu ţin seama şi de dispoziţiile art. 25 alin. (2) din ordonanţă, care stabilesc că, în toate cazurile, "Decizia de imputare se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu“. Din această perspectivă, este evident că prin textul de lege criticat nu se instituie nici un fel de discriminare între categoriile de cetăţeni menţionate de autorul excepţiei. Ca atare, art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 este conform prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată.

De altfel, prin Decizia nr. 366 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 6 noiembrie 2003, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 în ansamblul său şi a statuat că aceasta este în deplină concordanţă cu regulile şi principiile Constituţiei, inclusiv cu cele invocate de autorul excepţiei de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, excepţie ridicată de Silviu George Onoleaţă în Dosarul nr. 1.990/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 2004.