Decizia Curţii Constituţionale nr.2742004

M. Of. nr. x din x august 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 274

din 24 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Binder Gruppe Impex“ – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.047/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, pe de o parte, că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apărare, iar, pe de altă parte, că aceste dispoziţii au mai făcut în numeroase rânduri obiectul controlului de constituţionalitate, cu aceste prilejuri Curtea constatând constituţionalitatea acestora.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 19.047/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Binder Gruppe Impex“ – S.R.L. din Bucureşti în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţie de plată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din Constituţie, republicată, precum şi dreptul la un proces echitabil, deoarece "permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără a-şi exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare“.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, reglementând o procedură rapidă de realizare a creanţelor prevăzute în art. 1 alin. (1), a avut în vedere, deopotrivă, şi ocrotirea debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor, instituind o serie de mijloace procedurale la îndemâna acestora, menite să le apere interesele, să asigure dreptul la apărare al debitorului, precum şi egalitatea de tratament a acestuia faţă de creditor. Mai arată că citarea părţilor la judecarea cauzei fiind obligatorie, dreptul la apărare al debitorului este garantat în condiţiile în care acesta poate fi asistat sau reprezentat de un avocat şi poate propune probe în apărare, bucurându-se, în acest sens, de un tratament egal cu creditorul.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate prin excepţia de neconstituţionalitate, iar în acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 246/2002 şi nr. 72/2002.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată, la rândul ei, prin Legea nr. 5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003).

Anterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, alin. (1) al art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, a fost abrogat.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004), alin. (3) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogat.

Având în vedere aceste modificări, dispoziţiile criticate au, în prezent, următorul conţinut:

– Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bună voie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.“;

– Art. 4 alin. (1) şi (2): „(1) Abrogat.

(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.“

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României, revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, având următorul conţinut:

– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“

– Art. 24: „(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.“

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care prevedeau posibilitatea soluţionării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată şi fără citarea părţilor, Curtea reţine că aceste dispoziţii au fost abrogate în mod expres prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, aprobată prin Legea nr. 5/2003.

Curtea reţine că data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale (10 martie 2004) este ulterioară datei abrogării prevederilor art. 4 alin. (1) din ordonanţă (5 noiembrie 2002), iar, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea se pronunţă numai asupra prevederilor legale "în vigoare“.

Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa judecătorească trebuia să respingă excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Întrucât instanţa de judecată nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 să fie respinsă ca inadmisibilă de către Curtea Constituţională.

II. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 10 martie 2004, art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă a abrogat în mod expres prevederile alin. (3) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă "în vigoare“, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3), ca devenită inadmisibilă.

III. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi.

Abrogarea alin. (1) al art. 4, care prevedea posibilitatea soluţionării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată şi fără citarea părţilor, şi reglementarea în alin. (2) al aceluiaşi articol a obligativităţii citării au drept scop asigurarea pentru ambele părţi a exerciţiului dreptului la apărare în condiţii identice.

Exercitarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală, nu este limitată, aşa cum în mod greşit susţine autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, este asigurată şi prin reglementarea în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul căreia debitorul poate folosi în apărarea sa toate mijloacele legale de probă.

Având în vedere că toate prevederile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedură, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, Curtea constată că susţinerile autorului sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Binder Gruppe Impex“ – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.047/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2004.