Decizia Curţii Constituţionale nr. 270/2004

M. Of. nr. 722 din 10 august 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 270

din 22 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ion Predescu – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Claudia Margareta Niţă – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Mega-Image“ – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 477/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Silviu Udangiu cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei reiterează motivele expuse în notele scrise depuse la dosarul cauzei, arătând, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, prin aceea că limitează dreptul contestatorului unui proces-verbal de contravenţie de a uza de toate probele prevăzute de Codul de procedură civilă. În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi statuarea obligaţiei pentru agentul constatator de a dovedi susţinerile din procesul-verbal de contravenţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile Legii nr. 98/1994 enumeră categorii de fapte ce constituie contravenţii, astfel că nu pot fi încălcate textele constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, precizează că acestea sunt în concordanţă cu principiile egalităţii în drepturi şi ale unui proces echitabil, aşa cum sunt statuate în Constituţia României, republicată, precum şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 477/2004, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Mega-Image“ – S.A. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect plângerea contravenţională împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti – Serviciul de Inspecţie Sanitară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile Legii nr. 98/1994, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, statuat de art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată, precum şi dreptul părţilor la un proces echitabil, prevăzut de normele constituţionale ale art. 21 alin. (3). Se susţine că în cuprinsul actelor normative criticate "nu se menţionează obligaţia agentului constatator de a dovedi cele consemnate în procesul-verbal de constatare“, astfel că, în situaţia contestării în faţa instanţei de judecată a procesului-verbal, sarcina probei este inversată, contestatorul având calitatea procesuală de reclamant, fiind astfel obligat să îşi probeze nevinovăţia şi să combată veridicitatea susţinerilor cuprinse în actul constatator.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti consideră că dispoziţiile Legii nr. 98/1994, cu modificările şi completările ulterioare, nu încalcă principiile constituţionale consacrate de art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3), întrucât legea atacată "nu cuprinde decât norme de definire şi sancţionare a unor fapte considerate contravenţii la normele legale de igienă şi sănătate publică“.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 în raport de prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece "petenta nu arată care este situaţia din care rezultă că agentul constatator s-ar situa mai presus decât legea“.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a ordonanţei sub aspectul încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie, instanţa apreciază că excepţia ridicată este întemeiată. În esenţă, se arată că prin folosirea termenilor de "contravenient“ şi "contravenţie“ în cuprinsul dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se ajunge la înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie – garanţie procesuală de care trebuie să beneficieze cel în sarcina căruia s-ar angaja, eventual, răspunderea juridică, fie ea de natură penală, civilă sau administrativă. În cadrul acestui tip de proces civil de soluţionare a unei plângeri contravenţionale, procesul-verbal atacat dobândeşte forţa probantă ce răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, iar contestatorul are calitatea de reclamant, fiind chemat să dovedească netemeinicia sau ilegalitatea actului încheiat de agentul constatator. În concluzie, în materie contravenţională, prezumţia de nevinovăţie operează în favoarea agentului constatator, deşi cel chemat să răspundă contravenţional este contestatorul-reclamant, încălcându-se astfel art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, care consacră dreptul la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. Apreciază că textele de lege criticate nu infirmă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici nu încalcă dreptul la un proces echitabil, indicând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii normative contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată, conform cărora "Nimeni nu este mai presus de lege“, precum şi ale art. 21 alin. (3) din aceasta, care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează procedura de administrare a probelor în cadrul soluţionării în faţa instanţei de judecată a unei plângeri contravenţionale împotriva unui proces-verbal de contravenţie, aşa cum este prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prin calitatea de reclamant a contestatorului, prezumţia de nevinovăţie operează în favoarea intimatului – agentul constatator –, iar sarcina probei este inversată, în sensul că reclamantul este pus în situaţia de a administra probe care să combată argumentele expuse în procesul-verbal de contravenţie. Se susţine că în acest mod se creează, în materie contravenţională, o excepţie de la regula specifică procedurii civile şi penale conform căreia de prezumţia de nevinovăţie beneficiază cel în sarcina căruia s-ar angaja, eventual, răspunderea juridică, nesocotindu-se astfel principiul egalităţii în faţa legii şi dreptul părţilor la un proces echitabil.

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, tot sub aspectul invocării dreptului la un proces echitabil, aşa cum este consacrat prin prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea stabilind cu aceste ocazii constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 380 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, Curtea a reţinut că "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei“, întrucât "alin. (1) al art. 34 din ordonanţa criticată stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirile stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării“. În plus, alin. (2) al art. 34 din actul normativ atacat prevede că "hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie“. Autorul excepţiei omite în motivarea sa faptul că, în exercitarea rolului său activ, instanţa de judecată are deci obligaţia legală să administreze probele prevăzute de lege, constând în ascultarea părţilor din proces, a martorilor, dovada cu înscrisuri etc., hotărând, în caz de constatare a netemeiniciei sau ilegalităţii procesului-verbal contestat, anularea acestuia, recuperarea sumelor încasate, precum şi sancţiuni administrative în sarcina agentului-constatator.

Aşa fiind, rezultă fără echivoc că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 dau expresie dreptului la apărare şi principiului egalităţii armelor, fiind în concordanţă cu exigenţele impuse de principiul egalităţii în faţa legii şi dreptul părţilor la un proces echitabil, aşa cum sunt consacrate prin prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3), precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în decizia mai sus menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei referitoare la "statuarea, în actele normative criticate, a obligaţiei agentului constatator de a dovedi susţinerile înscrise în procesul-verbal“, Curtea constată că aceasta excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. În temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

În legătură cu pretinsa neconstituţionalitate a Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că nu sunt formulate alte critici decât cele care vizează dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, astfel că argumentele anterior înfăţişate justifică şi respingerea acestor critici.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mega-Image“ – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 477/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2004.