Decizia Curţii Constituţionale nr. 269/2004

M. Of. nr. 623 din 9 iulie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 269

din 22 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ion Predescu − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Petim” − S.A. din Peciu Nou în Dosarul nr. 13.685/2003 al Judecătoriei Timişoara. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 39/2004, dispoziţiile legale criticate au fost declarate neconstituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 13.685/2003, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Petim” − S.A. din Peciu Nou într-o cauză civilă ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 

Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise depuse în motivarea excepţiei se constată că autorul acesteia a criticat, sub aspectul neconstituţionalităţii, şi dispoziţiile art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Instanţa reţine că textul incriminat conţine norme cu caracter general în raport cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, nefiind aplicabil în speţa de faţă, motiv pentru care respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 din actul normativ mai sus menţionat. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate îngrădesc accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, prin instituirea unei taxe suplimentare în sarcina justiţiabilului, şi anume cauţiunea „cuantificată la exorbitantul procent de 20% din suma asupra căreia poartă contestaţia la executare”. 

De asemenea, arată că termenul „îngrădire” prevăzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie este folosit în sensul de limitare, restrângere sau condiţionare, şi nu în sensul de anulare, închidere, oprire sau împiedicare a accesului la justiţie, aşa cum se realizează prin textele legale criticate. 

Judecătoria Timişoara consideră nejustificată instituirea unei cauţiuni ca o condiţie pentru promovarea unei acţiuni în justiţie. În acest sens apreciază că art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 conţine dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, în materia contestaţiei la executare, ceea ce îngreunează în mod inechitabil situaţia debitorului bugetar al A.V.A.B., vătămat astfel în drepturile sale prin actele de executare silită, în comparaţie cu orice alt debitor obişnuit. În final, instanţa de judecată consideră că impunerea unei cauţiuni în cuantum de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării numai în sarcina creditorului bugetar îngrădeşte exercitarea liberului acces la justiţie. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul arată că excepţia este inadmisibilă, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstituţionale de Curtea Constituţională. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. 

Începând cu data de 1 mai 2004 acest act normativ a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, titlul său devenind, potrivit art. 13 pct. 1, „Ordonanţă de urgenţă privind valorificarea unor active ale statului”. 

Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare:

− Art. 83: „(1) Debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi pot face contestaţie la executare numai după depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării. 

(2) Dovada privind data cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fără care aceasta nu va putea fi înregistrată. 

(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), care în noua lor redactare şi numerotare din Constituţia republicată au următorul conţinut:

− Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”

Examinând excepţia, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, a admis cu majoritate de voturi excepţia de neconstituţionalitate a art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998. 

Cu acel prilej Curtea a reţinut că aceste dispoziţii legale, condiţionând însăşi înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni în cuantum de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, cât şi, mai ales, convertirea neplăţii sale într-un veritabil fine de neprimire a contestaţiei la executare, sunt excesive şi prin aceasta îngrădesc în mod nepermis accesul liber la justiţie. De asemenea Curtea a observat că, dacă cuantumul sumei datorate este important, debitorul se află în imposibilitate de a achita cauţiunea impusă de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula contestaţie la executare şi de a repune în discuţie respectivul cuantum, chiar dacă, prin ipoteză, nu datorează suma la care a fost impus. 

Având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, rezultă că, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 a devenit inadmisibilă. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a alin. (2) şi (3) ale art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că nu poate fi primită. Aceste dispoziţii de aplicare au rămas fără obiect, prin declararea alineatului de referinţă ca neconstituţional, excepţia devenind, de asemenea, inadmisibilă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Petim” − S.A. din Peciu Nou în Dosarul nr. 13.685/2003 al Judecătoriei Timişoara. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2004.