Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2004

M. Of. nr. 717 din 9 august 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 265

din 22 iunie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare

 

Ion Predescu – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Mihai Paul Cotta – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova“ – S.A. în Dosarul nr. 96/2004 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 152D/2004 şi nr. 153D/2004, privind excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, ridicate de acelaşi autor în Dosarele nr. 97/2004 şi nr. 11.627/2003 ale aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate are acelaşi obiect şi a fost ridicată de acelaşi autor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarelor nr. 152D/2004 şi nr. 153D/2004 la Dosarul nr. 151D/2004, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici una dintre prevederile constituţionale invocate. În acest sens, este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, referitoare la excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 15 martie 2004, pronunţate în Dosarele nr. 96/2004, nr. 97/2004 şi nr. 11.627/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova“ – S.A.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în cele trei dosare, autorul acesteia susţine că textul criticat, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, „legiferează în mod abuziv eliminarea unei proceduri speciale stabilite anterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr. 525/2002, pentru majorarea capitalului social“. Astfel, prin art. 116 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 se prevede că „Sunt interzise aporturile în natură la majorarea capitalului social al societăţilor deţinute public“, iar la alin. (2) se prevede că „Majorarea capitalului social prin noi aporturi, în numerar sau în natură, se face cu acordarea dreptului de preferinţă tuturor acţionarilor societăţii“. Aceste dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002, ca şi cele prevăzute la alin. (3) şi (4) din acelaşi articol 116, au drept scop, conform susţinerilor autorului excepţiei, „evitarea prejudicierii acţionarilor minoritari în favoarea acţionarului majoritar“.

Textul de lege criticat, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, prin care au fost exceptate de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, reprezintă „o atingere adusă drepturilor acţionarilor minoritari (în special o încălcare a dreptului de proprietate asupra acţiunilor pe care aceştia le deţin şi, respectiv, asupra fructelor investiţiei lor)“.

Autorul excepţiei invocă în susţinerea acesteia încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, republicată.

Tribunalul Iaşi, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază, în toate dosarele, „că dispoziţiile art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 nu contravin normelor constituţionale, întrucât, pe de o parte, raţiunea de majorare a capitalului social nu încalcă vreo prevedere constituţională, iar, pe de altă parte, pentru că normele derogatorii, care au fost instituite prin Legea nr. 137/2002, nu încalcă principiul egalităţii în drepturi şi nici nu instituie vreo discriminare între investitorii-cumpărători ai acţiunilor societăţilor comerciale aflate în proces de privatizare şi restul acţionarilor minoritari“.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia este inadmisibilă. În argumentarea acestui punct de vedere arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată, prin mai multe decizii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002, cu modificările ulterioare. Având în vedere însă că prevederile criticate „au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate într-o cauză în care acelaşi autor, Societatea de Investiţii Financiare „Moldova“ – S.A. Bacău, a invocat aceleaşi motive de neconstituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, iar Curtea a respins-o prin Decizia nr. 449/2003, excepţia ridicată în cauză este inadmisibilă“. Referitor la aceasta, Guvernul arată că, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 27/1993), Curtea Constituţională a statuat că „Partea care a invocat o excepţie nu o poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Dacă excepţia respinsă este din nou invocată, de către altă parte, nu există putere de lucru judecat. Decizia anterioară de respingere este, însă, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, astfel că atâta timp cât motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleaşi, rezolvarea excepţiilor ulterioare de aceeaşi natură nu poate fi alta“.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 232/2004, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 232/2004, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

„Sunt exceptate de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările ulterioare, operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile art. 14 şi 22 din prezenta lege, precum şi cele efectuate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare.“

Critica de neconstituţionalitate se bazează, în esenţă, pe susţinerea că prin derogarea prevăzută de textul criticat în legătură cu operaţiunile de majorare a capitalului social sunt atinse drepturile acţionarilor minoritari (în special dreptul de proprietate asupra acţiunilor), încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi cele ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, republicată, texte având următorul cuprins:

– Art. 44 alin. (2): „(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.“

– Art. 136 alin. (1) şi (5): „(1) Proprietatea este publică sau privată. […]

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.“

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect. (A se vedea, de exemplu, Decizia nr. 350/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003; Decizia nr. 365/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003; Decizia nr. 370/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003; Decizia nr. 475/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004; Decizia nr. 57/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004).

Prin Decizia nr. 475/2003, ca, de altfel, şi în considerentele altor decizii, Curtea a reţinut că „dispoziţiile legale controlate nu încalcă principiul ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular“. De asemenea, s-a mai reţinut că „textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de proprietate şi nu prevede ocrotirea mai fermă a dreptului de proprietate al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, ci urmăreşte satisfacerea interesului general al accelerării privatizării societăţilor comerciale“.

S-a mai reţinut, de asemenea, prin aceeaşi decizie, că măsura prevăzută de textul criticat „nu instituie discriminări între investitorii-cumpărători ai acţiunilor societăţilor în cauză şi investitorii-acţionari ai acestora. Exceptarea prevăzută de lege, introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, reprezentând o opţiune a legiuitorului pentru societăţile comerciale vizate (la care statul sau o unitate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat), are în vedere, în mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general“.

În mod evident, soluţiile adoptate în deciziile menţionate ale Curţii Constituţionale şi considerentele care au stat la baza acestora sunt valabile şi în cauza de faţă, neinvocându-se elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova“ – S.A. în Dosarele nr. 96/2004, nr. 11.627/2003 şi nr. 97/2004 ale Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2004.