Decizia Curţii Constituţionale nr. 263/2004

M. Of. nr. 676 din 27 iulie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 263

din 22 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ion Predescu − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Mihail Mihăiţă în Dosarul nr. 3.428/2002 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal este prezent personal autorul excepţiei şi asistat de avocatul Constantin Nicolae, precum şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Dărăşti, prin consilier juridic Sorina Şoavă. Lipseşte Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Ilfov şi Ştefana Neacşu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că prin dispoziţiile legale criticate au fost împroprietărite persoane neîndreptăţite, în defavoarea adevăraţilor proprietari. Solicită reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii.

Reprezentantul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Dărăşti solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat autorul excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 5/1993 şi prin Decizia nr. 394/2003, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.428/2002, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Mihail Mihăiţă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât „împroprietăresc pe oricine, chiar fără acte de proprietate”.

Instanţa de judecată apreciază că textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, întrucât, pe de o parte, textul constituţional trebuie privit în ansamblul său, iar, pe de altă parte, autoritatea legislativă poate adopta prin legi speciale măsuri care să asigure constituirea dreptului de proprietate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că textele de lege criticate nu vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate. Prin aceste acte normative s-a constituit un drept de proprietate în favoarea foştilor cooperatori, anterior intrării în vigoare a Constituţiei. Constituţia nu poate desfiinţa aceste drepturi, chiar dacă în prezent acestora li se aplică regimul constituţional instituit de Legea fundamentală din 1991, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii. În sensul acesta s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 5/1993.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, deţinătorii unei case de locuit din zona cooperativizată au dobândit dreptul de proprietate privată asupra suprafeţei de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti şi asupra curţii şi grădinii din jurul acestora, fără a fi nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de cooperativele agricole de producţie sau, după caz, de autorităţile locale ale administraţiei de stat. Astfel, dispoziţiile criticate din Legea nr. 18/1991 nu fac decât să recunoască acest drept de proprietate în patrimoniul cooperatorilor sau al moştenitorilor acestora, fiind o aplicare a principiului constituţional al protecţiei proprietăţii private. Faptul că dreptul de proprietate constituit potrivit unei legi anterioare Constituţiei produce efecte şi în prezent relevă faptul că ne aflăm în domeniul aplicării imediate a legii noi, astfel că dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constituţional actual. Este invocată în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 3/1993.

Avocatul Poporului arată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 5/1993 şi nr. 394/2003), că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.

Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 30 ianuarie 1990. Acest Decret-lege a fost abrogat prin art. 123 al Legii nr. 18/1991, republicată, cu excepţia art. 8−11.

Textul art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 are următoarea redactare:

„Terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire.

Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosinţa membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăşi suprafaţa de 6.000 metri pătraţi pentru deţinătorul casei de locuit.”

De asemenea, excepţia are ca obiect şi dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ulterior modificată şi completată.

Aceste dispoziţii au următorul conţinut: „(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

(2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.

(3) Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribut, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local şi de utilitate publică.

(4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.”

Textul constituţional invocat de autorul excepţiei este cel al art. 44 alin. (1) şi (2), potrivit căruia: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod legal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobânzi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 şi cele ale art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, înlăturând astfel situaţia nefirească în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosinţă asupra terenului. În aceste condiţii textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

În ce măsură aceste dispoziţii legale, privind constituirea dreptului de proprietate, au fost respectate în fiecare caz nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti.

De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 şi ale art. 23 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 394 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 4 februarie 2004, statuând că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, al art. 2−3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Mihail Mihăiţă în Dosarul nr. 3.428/2002 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2004.