Decizia Curţii Constituţionale nr. 262/2004

M. Of. nr. 620 din 8 iulie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 262

din 17 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Ingrid Alina Tudora − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.874/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a IV-a civilă. 

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, reprezentată prin consilier juridic Brânduşa Varzan. 

Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 sunt neconstituţionale şi contravin prevederilor art. 20, 21, 24, 51 şi 53 din Constituţie, republicată, prin aceea că, instituind obligaţia de a timbra în funcţie de obiectul cererii, se încalcă dreptul justiţiabililor de a se adresa neîngrădit justiţiei. 

Reprezentantul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 47/2003 şi nr. 343/2003, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că este firesc şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, astfel încât pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.874/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză civilă ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 1.256 din 16 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 546/2003. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin impunerea sa la plata taxei de timbru, în baza Legii nr. 146/1997, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 21, 24, 42, 46, 48, precum şi cele ale art. 135. 

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că taxele judiciare de timbru, ca „parte componentă a cheltuielilor de judecată, sunt suportate de către justiţiabili, persoane fizice şi persoane juridice, iar modalitatea de stabilire a acestora este reglementată prin Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare”. Prin aplicarea acestui act normativ nu este îngrădit accesul liber la justiţie al justiţiabilului, întrucât, pentru realizarea activităţii jurisdicţionale, „cererile de chemare în judecată se timbrează în raport de dispoziţiile Legii nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată, fără a se crea un tratament discriminatoriu părţilor din proces, cărora, dimpotrivă, li se asigură, în acest mod, respectarea drepturilor şi intereselor legitime”. În sfârşit, instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate nu înfrâng nici prevederile art. 48 din Constituţie. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, în raport cu prevederile art. 16, 21, 24, 44, 46, 50 şi 136 din Constituţie, republicată, este neîntemeiată. 

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale. 

În acest sens arată că Legea nr. 146/1997 ar trebui să prevadă criterii clare de acordare a unor înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru, pentru categoriile care nu pot să plătească din veniturile pe care le au, întrucât numai în acest mod principiul egalităţii prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie ar fi respectat. De asemenea, consideră că „lipsa posibilităţii materiale de plată a taxelor judiciare de timbru are drept efect îngrădirea accesului la justiţie, în sensul că justiţia nu poate fi sesizată, ori aceasta nu îşi poate urma cursul, în căile legale de atac, în condiţiile în care, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”. Lipsa posibilităţilor materiale ale contribuabilului de a plăti anticipat taxele judiciare de timbru constituie o îngrădire a accesului liber la justiţie, încălcându-se astfel prevederile art. 21 alin. (2) din Constituţie, republicată, şi totodată „are ca efect şi afectarea dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, întrucât persoana în cauză nu are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului în cadrul unui proces, care nu va putea avea loc”. În acest sens apreciază că, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de prevederile constituţionale ale art. 53, această îngrădire poate fi considerată o restrângere neconstituţională a exerciţiului dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a dreptului de proprietate privată şi a dreptului la moştenire. În legătură cu celelalte norme constituţionale invocate, Avocatul Poporului consideră că acestea sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, neavând incidenţă cu obiectul acesteia. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. 

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24, 42, 46, 48 şi ale art. 135, care, în noua lor redactare şi numerotare din Constituţia republicată, au următorul conţinut:

− Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 

(2) Nimeni nu este mai presus de lege. 

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în  ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. 

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”;

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. 

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”;

− Art. 24: „(1) Dreptul la apărare este garantat. 

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

− Art. 46: „Dreptul la moştenire este garantat.”;

− Art. 50: „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.”;

− Art. 52: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. 

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. 

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”;

− Art. 136: „(1) Proprietatea este publică sau privată. 

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. 

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 215 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iunie 2004, Curtea Constituţională a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale invocate în cauza de faţă, excepţie ridicată de acelaşi autor, Ilie Gheorghe Vasile Cornel, într-un dosar al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă. 

Cu acel prilej Curtea a constatat că, printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 a fost declarat neconstituţional, deoarece contravine prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie şi principiului separaţiei puterilor în stat. Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 a fost respinsă ca inadmisibilă. 

În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate, Curtea a constatat că, prin decizii precum Decizia nr. 82/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, Decizia nr. 47/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, şi Decizia nr. 343/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 146/1997, statuând că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 24. 

În legătură cu invocarea principiilor şi normelor constituţionale prevăzute la art. 46, 50, 52 şi 136, Curtea a constatat că aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei, neavând incidenţă cu obiectul acesteia. 

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în această cauză. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.874/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a IV-a civilă. 

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2004.