Decizia Curţii Constituţionale nr. 261/2004

M. Of. nr. 625 din 9 iulie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 261

din 17 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată şi modificată prin Legea nr. 174/2004

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Ingrid Alina Tudora − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AUTO PRO” − S.R.L. din Scorniceşti în Dosarul nr. 250/2004 al Judecătoriei Slatina. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că, ulterior sesizării sale, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 40/2004, a constatat că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece îngrădeşte accesul liber la justiţie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin Încheierea din 10 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 250/2004, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „AUTO PRO” − S.R.L. din Scorniceşti într-o cauză civilă ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate îngrădesc accesul liber la justiţie, prin obligarea la plata unei cauţiuni fixe egale cu 20% din suma contestată. Întrucât, în situaţia în care ar avea dreptate, suma contestată oricum nu se mai achită, consideră că acest procent este exagerat de mare şi că „1% ar fi un procent rezonabil sau o taxă minimă de 342.000 de lei”. 

Judecătoria Slatina apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile criticate contravin principiului accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. Astfel, instanţa consideră că, prin însăşi titulatura sa, art. 164 din Codul de procedură fiscală instituie pentru debitor posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată numai după îndeplinirea obligaţiilor stabilite privind plata unei cauţiuni, ceea ce constituie o îngrădire a accesului la justiţie. 

În acest context instanţa apreciază că obligarea la plata unei cauţiuni într-un anumit cuantum s-ar fi putut eventual stipula printr-o dispoziţie legală privind creanţele bugetare în cazul cererii de suspendare a executării silite formulate de debitor în cadrul contestaţiei la executare, aşa cum prevede art. 403 din Codul de procedură civilă, care reprezintă cadrul general în materia contestaţiei la executare, iar nu ca şi condiţie de sesizare pentru promovarea unei acţiuni în justiţie, aceasta fiind de natură să îngrădească accesul liber la justiţie. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală este inadmisibilă. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, aprobată şi modificată prin Legea nr. 174/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004. 

Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare: 

− Art. 164 alin. (1), (2) şi (3): „(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. 

(2) Dovada privind plata cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată. 

(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii.”

În opinia autorului excepţiei, aceste prevederi contravin principiului constituţional al accesului liber la justiţie consacrat în art. 21 alin. (1) şi (2), prevederi care au următorul cuprins: 

− Art. 21 alin. (1) şi (2): „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală, reţinând că aceste dispoziţii legale îngrădesc accesul liber la justiţie, deoarece condiţionează însăşi înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni, ceea ce are semnificaţia drastică a unui fine de neprimire a cererii de sesizare a instanţei. 

Având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, rezultă că, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. 

De altfel, Curtea observă că, ulterior pronunţării sale asupra dispoziţiilor art. 164, acestea au fost abrogate prin art. I pct. 115 din Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată şi modificată prin Legea nr. 174/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AUTO PRO” − S.R.L. din Scorniceşti în Dosarul nr. 250/2004 al Judecătoriei Slatina. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2004.