Decizia Curţii Constituţionale nr. 254/2004

M. Of. nr. 801 din 30 august 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALÃ

 

D E C I Z I A   Nr. 254

din 15 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 cuprinse în titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Şerban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Popa – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Lucian Mitache, prin mandatar Mirela Bahrin, în Dosarul nr. 2.747/2001 al Tribunalului Tulcea. 

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin mandatar Mirela Bahrin, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, întrucât prevederile legale criticate au fost abrogate expres prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.747/2001, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, în măsura în care procedura stabilită prin alin. (1) şi (2) ale art. 16 din lege se aplică şi imobilelor preluate în mod abuziv de stat, fără titlu sau fără titlu valabil. Excepţia a fost ridicată, în dosarul de mai sus, de Lucian Mitache, prin mandatar Mirela Bahrin. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1), (2), şi (3), art. 115 alin. (4) şi art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţie, republicată. Se arată că în măsura în care, potrivit alin. (4) al art. 16 din Legea nr. 10/2001, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului că un bun aflat în patrimoniul unei unităţi administrativ-teritoriale, dar preluat fără titlu valabil, rămâne proprietate publică, deşi fostului proprietar îi este recunoscut dreptul de proprietate, în speţă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, se încalcă atât principiul garantării şi ocrotirii proprietăţii private, indiferent de titular, statuat prin alin. (2) al art. 44 din Constituţie, republicată, cât şi prevederile alin. (3) al acestui articol. Se arată că textul legal criticat vine în contradicţie şi cu prevederile art. 136 alin. (3) teza finală din Constituţie, republicată, în sensul că, potrivit textului constituţional, fac obiect exclusiv al proprietăţii publice şi alte bunuri stabilite prin lege organică; or, în cazul bunurilor preluate de stat fără titlu valabil, nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de legea organică, respectiv art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Critica de neconstituţionalitate este raportată şi la prevederile art. 115 alin. (4), fără a arăta în ce constă această încălcare. 

Tribunalul Tulcea consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea imobilelor care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reprezintă o opţiune a legiuitorului, şi nu o problemă de constituţionalitate. 

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul arată că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate expres prin Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. În consecinţă, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că stabilirea imobilelor care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent reprezintă o opţiune a legiuitorului, nu o problemă de constituţionalitate. Nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) şi art. 136 alin. (3) şi (4), deoarece actul normativ criticat nu conţine norme contrare prevederilor constituţionale invocate. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul acesteia, îl constituie prevederile art. I pct. 2 şi 3 cuprinse în titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, precum şi a prevederilor art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, în măsura în care procedura stabilită prin alin. (1) şi (2) al art. 16 din lege se aplică şi imobilelor preluate în mod abuziv de stat, fără titlu sau fără titlu valabil. 

Prevederile legale criticate au următorul conţinut: 

Art. I pct. 2 şi 3 cuprinse în titlul I – „Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989“ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002: 

„(...) 2. Alineatul (4) al articolului 16 va avea următorul cuprins: 

«(4) Bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (2) sunt, pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publică şi au regimul prevăzut de lege»

3. Alineatul (5) al articolul 16 se abrogă.“

Art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989: 

„(1) În situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităţilor de interes public, social-cultural sau obştesc, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prezentei legi. 

(2) Ministerele de resort, precum şi celelalte instituţii publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent potrivit alin. (1). 

(3) În cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, foştii proprietari care beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent, în cazurile prevăzute la alin. (1), vor fi notificaţi pentru a opta în viitor pentru restituirea în natură. În aceste cazuri persoanele beneficiare de măsuri reparatorii vor restitui sumele primite sau echivalentul bunurilor ori serviciilor, actualizate cu rata inflaţiei. 

(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.“

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), (2) şi (3), art. 115 alin. (4) şi art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţie, republicată, prevederi care au următorul conţinut: 

– Art. 44: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. 

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. 

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.“

– Art. 115 alin. (4): „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.“

– Art. 136 alin. (3) şi (4): „(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.“

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 1 martie 2004, prevederile art. I pct. 2 şi 3 cuprinse în titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 au fost abrogate expres prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004. Astfel, prin art. I pct. 1 din legea menţionată se prevede că: 

„Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, cu următoarele modificări şi completări: 

1. La titlul I articolul I, punctele 2 şi 3 se abrogă.“

Prin urmare, dispoziţia de lege criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu mai este în vigoare. Pe cale de consecinţă, nu mai poate fi supusă controlului de constituţionalitate, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.“

În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că, urmare a abrogării textului de lege criticat, astfel cum s-a arătat anterior, este în vigoare forma iniţială a art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001. Ca atare, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate a rămas fără obiect. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 cuprinse în titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, precum şi a prevederilor art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Lucian Mitache, prin mandatar Mirela Bahrin, în Dosarul nr. 2.747/2001 al Tribunalului Tulcea. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie 2004.