Decizia Curţii Constituţionale nr. 249/2004

M. Of. nr. 702 din 4 august 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 249

din 15 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Ioan Vida − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Aspazia Cojocaru − judecător

Constantin Doldur − judecător

Acsinte Gaspar − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ion Predescu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Aurelia Popa − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de George Soiu, primarul oraşului Râşnov, în Dosarul nr. 8/AF/2003 al Tribunalului Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. 

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că soluţia legislativă cuprinsă în textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 126 din Constituţie, republicată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin Încheierea din 12 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8/AF/2003, Tribunalul Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de George Soiu, primarul oraşului Râşnov, într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de acesta împotriva procesului-verbal de constatare nr. 1.377 din 8 octombrie 2003 întocmit de către Direcţia de control financiar ulterior Braşov. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 125 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti prevăzute de lege, a căror competenţă şi procedură de judecată sunt stabilite, de asemenea, prin lege. În acest sens, arată că art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti dispun cu privire la soluţionarea de către instanţele judecătoreşti ordinare a litigiilor rezultate din activitatea Curţii de Conturi, până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate. Ca urmare, după intrarea în vigoare a ordonanţei, nu mai subzistă atribuţiile jurisdicţionale ce reveneau Curţii de Conturi în temeiul art. 40 şi următoarele din Legea nr. 94/1992, respectiv aplicarea amenzilor. Faţă de acestea, consideră că „dispoziţia cuprinsă în art. 129 din Legea nr. 94/1992, republicată, în raport cu dispoziţiile art. 125 din Constituţia României este neconstituţională, transformând instanţa judecătorească ordinară într-un organ administrativ de control care să aplice amenzi contravenţionale, ceea ce este de nepermis”. 

Tribunalul Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că art. 129 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, este „în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate, competenţa instanţelor judecătoreşti fiind prevăzută numai prin lege, inclusiv prin Codul de procedură civilă”, întrucât normele de competenţă materială pot fi stabilite şi prin alte acte normative speciale cum este, de exemplu, ordonanţa de urgenţă menţionată. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că efectul desfiinţării instanţelor Curţii de Conturi „este tocmai preluarea de către instanţe a cauzelor ce erau în competenţa lor”, iar nu abrogarea tuturor dispoziţiilor referitoare la aceasta. Consideră că „art. 129 din Legea nr. 94/1992 este o normă juridică specială care instituie o anumită competenţă”, ce nu se stabileşte numai prin Codul de procedură civilă, ci şi prin alte acte normative speciale (legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă). 

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, în esenţă, arată că preluarea atribuţiilor colegiilor jurisdicţionale referitoare la aplicarea amenzilor pentru abateri cu caracter financiar de către instanţele judecătoreşti, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, este conformă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, celelalte alineate ale aceluiaşi articol nefiind incidente în cauză. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 129 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al căror conţinut este următorul: „(1) Abaterile prevăzute la art. 127 şi 128 se constată de către controlorii Curţii de Conturi, iar amenda se stabileşte de colegiul jurisdicţional potrivit art. 40. 

(2) Sumele reprezentând amenzi civile stabilite prin hotărâri definitive ale organelor de jurisdicţie ale Curţii de Conturi se fac venit la bugetul de stat.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (1) şi (2), devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 126 alin. (1) şi (5) teza întâi, dispoziţii al căror conţinut este următorul: „(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. [...];

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: 

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care autorul acesteia a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal nr. 1.377 de constatare a abaterilor prevăzute de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întocmit la data de 8 octombrie 2003 de către Camera de Conturi Braşov − Direcţia de control financiar ulterior. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, invocată în sprijinul susţinerilor de neconstituţionalitate, a fost adoptată la data de 24 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 27 octombrie 2003, şi reglementează cu privire la preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti. Potrivit art. 11 din ordonanţă, dispoziţiile acesteia se aplică de la data intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României, adică de la data de 29 octombrie 2003. Faţă de aceste prevederi de lege, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că, începând cu data menţionată, colegiile jurisdicţionale ale Curţii de Conturi nu mai sunt în fiinţă şi, prin urmare, nu mai subzistă nici atribuţiile ce le reveneau, în temeiul art. 40 şi următoarele din Legea nr. 94/1992, cu privire la aplicarea amenzilor. Aşa fiind, apreciază că „dispoziţiile cuprinse în art. 129 din Legea nr. 94/1992, republicată, în raport cu dispoziţiile art. 125 din Constituţia României sunt neconstituţionale, transformând instanţa judecătorească ordinară într-un organ administrativ de control care să aplice amenzi contravenţionale, ceea ce este de nepermis”. 

Curtea Constituţională constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. Astfel, potrivit art. 140 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, „În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate”, iar conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 155 alin. (6), „Până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele juecătoreşti ordinare”. Din coroborarea textelor menţionate din Constituţie, republicată, cu cele ale art. 126 alin. (1) din aceasta, care prevăd că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, rezultă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117 din 24 octombrie 2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti a fost adoptată tocmai în vederea aducerii lor la îndeplinire chiar, aşa cum prevede art. 11 din ordonanţă, începând cu data intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei. Curtea observă, de asemenea, că art. 1 din ordonanţă are un conţinut identic cu cel al art. 155 alin. (6) din Constituţie, republicată, anterior citat. Aşa fiind, Curtea Constituţională nu poate reţine susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia art. 129 din Legea nr. 94/1992, republicată, încalcă art. 125 [devenit art. 126] din Constituţie, republicată, prin aceea că transformă instanţa judecătorească ordinară într-un organ administrativ de control care să aplice amenzi contravenţionale. 

Mai mult, faţă de cele arătate, Curtea constată că, pe data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117 din 24 octombrie 2003, dispoziţiile de lege criticate, în temeiul cărora competenţa stabilirii amenzii civile pentru abaterile prevăzute la art. 127 şi 128 din Legea nr. 94/1992 revine colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi, sunt abrogate implicit. Or, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta „[...] decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii în materie, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a art. 129 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de George Soiu, primarul oraşului Râşnov, în Dosarul nr. 8/AF/2003 al Tribunalului Braşov − Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie 2004.