Decizia Curții Constituționale nr. 244/2004
M. Of. nr.
730 din 12 august 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr. 244
din 27 mai 2004
referitoare la
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările
ulterioare
Nicolae Popa președinte
Costică Bulai judecător
Nicolae Cochinescu judecător
Kozsokár Gábor judecător
Petre Ninosu judecător
Șerban Viorel Stănoiu judecător
Lucian Stângu judecător
Ioan Vida judecător
Florentina Baltă procuror
Daniela Ramona Chițulescu
magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și
a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție
ridicată de Societatea Comercială Erredi Distribution S.R.L. din București în Dosarul nr.
4.085/2003 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părțile,
față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public,
făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de
respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 364 din 2 martie
2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.085/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat
Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate
a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările
și completările ulterioare.
Excepția a fost ridicată de
Societatea Comercială Erredi Distribution
S.R.L. din București în dosarul sus-menționat ce are ca obiect procedura
falimentului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile
criticate sunt neconstituționale, deoarece "aplicarea
acestora ar însemna o încălcare a drepturilor creditorilor care au o creanță
sub minimul stabilit de 5.000 euro de a-și recupera datoriile.
Debitorii de rea-credință pot contracta pentru sume sub limita legală, refuzând
ulterior plata creanței fără ca dispozițiile criticate să permită creditorilor
să solicite declanșarea procedurii falimentului împotriva lor. De asemenea,
dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 135 alin. (2)
lit. a) și b) din Constituție, republicată, "care se referă la
obligativitatea statului de asigurare și protejare a intereselor tuturor agenților
economici.
Tribunalul Tulcea (judecător-sindic)
opinează că
excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât
limitarea accesului creditorilor la realizarea creanțelor prin intermediul
procedurii falimentului, în funcție de valoarea acestora, nu creează un regim
preferențial și nici nu încalcă interesele agenților economici atâta timp cât
cei a căror creanță se situează sub valoarea de 5.000 de euro au acces la alte
mijloace de constrângere a debitorului, ceea ce corespunde pe deplin obligației
statului de a asigura libertatea comerțului.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților
celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele
de vedere asupra excepției de neconstituționalitate
ridicate.
Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prevederile legale
atacate stabilesc condițiile în care creditorii pot solicita deschiderea
procedurii falimentului față de debitorul lor, ele trebuind coroborate cu
prevederile introductive ale Legii privind procedura reorganizării judiciare și
a falimentului, și anume cu dispozițiile art. 1 care consfințesc condițiile
necesare, privitoare la debitor, pentru a putea fi deschisă procedura prevăzută
de lege. Dreptul creditorilor de a formula cereri introductive pentru
declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului a fost condiționat
de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica
abuzul de drept prin formularea unor cereri pentru orice creanță și în orice
valoare nesemnificativă. De altfel, creditorii au acces și la alte mijloace de
constrângere a debitorului pentru realizarea creanțelor lor, deschiderea unei
proceduri de insolvență neputând
fi permisă decât în anumite situații, și anume când debitorul se află într-o
stare de insolvență pe care legea o prezumă, iar creanța creditorului are un anumit cuantum.
Președinții celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției,
precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a
fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d)
din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 și 23 din
Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate
ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificată și completată prin Ordonanța
Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 82/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie
2003.
Acest text de lege are următorul conținut:
Art. 29 alin. (1) lit. b): (1)
Orice creditor care are o creanță certă, lichidă și exigibilă poate introduce
la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile,
a încetat plățile, în următoarele condiții: [...]
b) în celelalte cazuri creanța
trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000
euro, calculat la data formulării cererii introductive.
Ulterior sesizării Curții Constituționale,
art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare și a falimentului, republicată, a fost modificat prin art. I pct. 43
din Legea nr. 149 din 11 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dispozițiile criticate fiind preluate, în
esență, cu următorul conținut:
Art. 29 alin. (1) lit. b): (1)
Orice creditor care are una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile
poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării
plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile, în următoarele condiții:
[...]
b) în celelalte cazuri, creanțele
trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro,
calculat la data formulării cererii introductive.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale
criticate sunt încălcate prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din
Constituția României, care are următorul conținut:
Art. 135 alin. (2) lit a) și b): (2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția
concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în
activitatea economică, financiară și valutară.
Curtea observă că, potrivit art. 2
din Legea privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, scopul
acestei legi este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului
debitorului aflat în insolvență fie prin
reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea
lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.
În acest context dispozițiile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, nu contravin prevederilor art.
135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituția republicată, ci, dimpotrivă,
cererea creditorilor de deschidere a procedurii prevăzute de lege dă
posibilitatea de a se acționa în mod eficient în scopul evitării unor situații
care ar produce consecințe mai grave și pe o zonă mai largă a raporturilor
comerciale, dacă ar fi lăsate să dureze peste termenul prevăzut, realizându-se
astfel respectarea întocmai a obligației statului de a asigura libertatea comerțului,
protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producție.
Curtea constată că reglementările
criticate sunt norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2)
din Constituție, republicată, "Competența instanțelor judecătorești și
procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege, legiuitorul
fiind în drept să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul
comun, pentru situații speciale. Astfel, spre deosebire de procedura de drept
comun, cea instituită de Legea nr. 64/1995 urmărește executarea unor creanțe
certe, lichide și exigibile față de debitorul care nu numai că nu-și îndeplinește
de bunăvoie obligația de plată, ci se află de cel puțin 30 de zile în încetare
de plată și din această cauză este prezumat a fi în insolvență, iar dispozițiile legale criticate reglementează,
exclusiv condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditorului
pentru ca acesta să poată formula cerere la tribunal pentru declanșarea
procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului.
Condiționarea dreptului de a formula
cererea introductivă pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a
falimentului, prin stabilirea de către legiuitor a caracterului creanțelor și a
cuantumului minim al acestora, vine în întâmpinarea unui eventual abuz de drept
care s-ar realiza prin formularea unor cereri, în cadrul acestei proceduri
speciale, pentru orice creanță și în orice valoare nesemnificativă.
Nu poate fi reținută nici critica
potrivit căreia aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. b) ar însemna "o
încălcare a drepturilor creditorilor care au o creanță sub minimul stabilit de
5.000 de euro de a-și recupera datoriile. Dispozițiile
criticate nu instituie privilegii și nici discriminări în cadrul categoriei de
creditori care se află într-o situație identică sub aspectul caracterului creanțelor
lor și al cuantumului minim al acestora.
Curtea observă că acei creditori
care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a putea formula cerere
introductivă pot interveni în procedura deja declanșată la cererea altor
creditori, iar creanțele lor vor fi luate în considerare pe tot cursul
procedurii și vor fi satisfăcute proporțional cu celelalte creanțe.
De altfel, Curtea observă că
legiuitorul, prin Legea nr. 149/2004, a operat o reducere a cuantumului minim
pe care creanța creditorului trebuie să îl aibă pentru ca acesta să poată
formula cererea introductivă pentru declanșarea procedurii reorganizării
judiciare și a falimentului, acest cuantum fiind redus de la echivalentul în
lei al sumei de 5.000 euro la echivalentul în lei al sumei de 3.000 euro.
În sensul celor expuse mai sus,
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 341 din 5 decembrie
2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13
ianuarie 2003, Decizia nr. 201 din 26 iunie 2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 septembrie 2001, Decizia nr. 245
din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
548 din 30 iulie 2003, Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată,
al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1)
și al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a
falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție
ridicată de Societatea Comercială Erredi Distribution S.R.L. din București în Dosarul nr.
4.085/2003 al Tribunalului Tulcea.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din
data de 27 mai 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA |
|
|
Magistrat-asistent, Daniela Ramona Chițulescu |