Decizia Curţii Constituţionale nr. 232/2004

M. Of. nr. 598 din 2 iulie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 232

din 25 mai 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 132/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free, precum şi a dispoziţiilor art. 3 şi art. 8 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 132/2003

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 132/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free, precum şi a dispoziţiilor art. 3 şi art. 8 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 132/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EDF Asro” − S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 770/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a V-a comercială. 

La apelul nominal răspunde avocat Octavian Nicolau, cu delegaţie la dosar, pentru autorul excepţiei, precum şi consilier juridic Andrei Coroiesc, cu delegaţie la dosar, pentru Compania Naţională „Aeroportul Internaţional Bucureşti−Otopeni” − S.A. 

Procedura de citare este legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, apreciind că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 114, în vigoare în momentul adoptării acesteia, întrucât nu a existat un caz excepţional care să justifice urgenţa. În consecinţă, apreciază că Legea nr. 132/2003, care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, nu acoperă acest viciu de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, arată că dispariţia magazinelor duty-free de pe aeroporturile din România, astfel cum prevăd dispoziţiile legale criticate, este neconstituţională, întrucât contravine dreptului de proprietate şi principiului libertăţii comerţului. 

Consilierul juridic al Companiei Naţionale „Aeroportul Internaţional Bucureşti−Otopeni” − S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând şi concluzii scrise în acest sens. Astfel, arată că dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea şi garantarea proprietăţii nu sunt aplicabile întrucât, în speţă, autorul excepţiei nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra spaţiilor comerciale din Aeroportul Internaţional Bucureşti−Otopeni, ci numai un drept de folosinţă, exercitat în temeiul unor contracte de închiriere. Pe de altă parte, apreciază că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, raportarea excepţiei de neconstituţionalitate la dispoziţii din alte legi nu poate fi primită. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale privind libertatea comerţului, arată că autorul excepţiei nu şi-a motivat excepţia în acest sens. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că Legea nr. 132/2003 este constituţională, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale în vigoare la momentul emiterii, aşa cum reiese şi din nota de fundamentare a acesteia. Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate, apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât, pe de-o parte, art. 40 din Constituţie, republicată, se referă la libertatea de asociere a cetăţenilor, iar nu a persoanelor juridice, iar pe de altă parte, art. 44 prevede că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 770/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 132/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EDF Asro” − S.R.L. din Otopeni în cadrul unei cauze comerciale având ca obiect soluţionarea cererii de prelungire a valabilităţii contractului de închiriere şi obligarea Companiei Naţionale „Aeroportul Internaţional Bucureşti−Otopeni” − S.A. la plata de daune interese. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Legea nr. 132/2003 este neconstituţională pentru că a aprobat o ordonanţă de urgenţă a Guvernului care, la rândul ei, este neconstituţională, întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie (text anterior revizuirii), neexistând cazul excepţional pentru adoptarea acesteia. Susţine, de asemenea, şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 8 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, prin care se abrogă implicit activităţile comerciale în regim vamal facilitat de pe aeroporturile din România, considerând că aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale referitoare la libertatea de asociere (art. 40), la garantarea şi apărarea proprietăţii private [art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (1) şi (5)], precum şi la economia de piaţă şi libertatea comerţului [art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a)]. 

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia ridicată nu este fondată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt „în contradicţie şi nici nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate”, dreptul de proprietate nefiind lezat. Arată că magazinele din incinta Aeroportului Internaţional Bucureşti−Otopeni nu au fost desfiinţate, ci ele continuă să îşi desfăşoare normal activităţile comerciale, dar în cadrul unui regim vamal obişnuit, iar nu în cadrul unui regim liber de taxe vamale, astfel cum funcţionau anterior adoptării Legii nr. 132/2003. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 3 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 şi art. 136 alin. (1) şi (2), deoarece măsurile cuprinse în aceste texte nu afectează dreptul de proprietate, ci stabilesc regimul vamal al mărfurilor ce urmează a fi comercializate în regim duty free. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului libertăţii comerţului, apreciază că această susţinere este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 135 alin. (2) lit. b), statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, iar în aplicarea acestui principiu legiuitorul a optat pentru reglementarea activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free doar în punctele de trecere a frontierei de stat terestre sau navale, la bordul aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri şi în magazinele duty-free diplomatice. 

Cu privire la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora, ca urmare a adoptării dispoziţiilor legale criticate, acesta nu-şi mai poate realiza obiectul de activitate, şi anume comerţul mărfurilor în regim duty-free, fiindu-i lezate drepturile şi interesele stabilite prin contractul de societate şi prin statut, apreciază că aceste motive nu ţin de constituţionalitate, ci se referă la modul de aplicare a legii şi, ca atare, sub acest aspect, excepţia este inadmisibilă. 

Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 114, în vigoare la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, apreciază că aceasta a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale, arătând că, aşa cum s-a prevăzut şi în nota de fundamentare a acesteia, recurgerea la procedura de legiferare prevăzută de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită „este motivată de necesitatea imediată de înlăturare a suspiciunilor semnalate de presă cu privire la cazurile de corupţie, referitoare la activitatea de comercializare în aeroporturi a mărfurilor în regim duty-free”. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie Legea nr. 132/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 17 aprilie 2003. 

De asemenea, Curtea constată că în realitate sunt criticate pentru neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 3 şi art. 8 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2003, dispoziţii care au următorul conţinut:

− Art. 3: „(1) Comercializarea mărfurilor cu amănuntul, în valută, în regim duty-free, se face prin:

− magazinele autorizate să comercializeze mărfuri în regim duty-free, ce pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieşire din ţară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre şi navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal;

− la bordul aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri, în exclusivitate pentru persoanele care călătoresc având o destinaţie internaţională;

− magazinele duty-free diplomatice, situate în spaţii agreate de Ministerul Afacerilor Externe. 

(2) Lista cuprinzând mărfurile ce pot face obiectul comercializării în valută se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.”;

− Art. 8 alin. (8): „Autorizaţiile emise pentru magazinele situate în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat aeriene îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, precum şi ale art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (2) lit. a), art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţia României, revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Aceste prevederi constituţionale au următorul cuprins:

− Art. 114 alin. (4) (text în vigoare anterior revizuirii şi republicării Constituţiei): „În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.”;

− Art. 40 alin. (1): „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.”;

− Art. 44 alin. (1) şi (2): „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. 

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]”;

− Art. 135 alin. (2) lit. a): „Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”;

− Art. 136 alin. (1) şi (5): „(1) Proprietatea este publică sau privată. [...]

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. Legea nr. 132/2003 este considerată de autorul excepţiei ca fiind neconstituţională pentru faptul că a aprobat o ordonanţă de urgenţă a Guvernului emisă cu încălcarea prevederilor constituţionale. Legea de aprobare a unei ordonanţe a Guvernului nu absoarbe ordonanţa respectivă, ci eventual o modifică şi o completează, ordonanţa păstrându-şi identitatea şi individualitatea, ca act normativ cu putere de lege, modificările şi completările dispuse prin lege făcând parte din corpul ordonanţei. Aşa fiind, pentru a constata dacă legea este sau nu constituţională, trebuie examinată atât constituţionalitatea extrinsecă a ordonanţei aprobate, cât şi constituţionalitatea intrinsecă a acesteia. 

Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, Curtea reţine că respectarea condiţiilor delegării legislative trebuie analizată cu raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanţa. Astfel, în prezenta cauză Curtea urmează a stabili dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 s-a adoptat cu respectarea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (4), în redactarea sa anterioară revizuirii şi republicării Constituţiei. În această privinţă, ordonanţa este considerată de autorul excepţiei ca fiind neconstituţională în sensul că adoptarea ei nu a fost justificată de existenţa vreunui caz excepţional. 

Curtea reţine că, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de „caz excepţional”, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit în raport cu „necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public”. Astfel, în speţa examinată, existenţa cazului excepţional a fost determinată de urgenţa reglementării mai stricte a domeniului vizat, datorită abaterilor şi consecinţelor dăunătoare constatate în exercitarea comerţului în regim vamal facilitat, respectiv în vânzarea produselor importate cu scutire de plata taxelor vamale şi în valută. De altfel, comercializarea produselor în regim duty-free a fost reglementată şi anterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/1999. 

II. În ceea ce priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate, Curtea constată că obligaţia statului de a asigura „libertatea comerţului” concomitent cu „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, republicată, se îndeplineşte prin reglementări legale corespunzătoare. Astfel, condiţiile de exercitare a comerţului, importul, taxele vamale, scutirile de la plata acestora, precum şi comercializarea produselor în moneda naţională sau în valută trebuie reglementate prin lege. 

Regula generală fiind aceea că pe teritoriul României comercializarea produselor şi a serviciilor se face în moneda naţională, iar taxele se stabilesc prin lege, importul cu scutire de la plata taxelor vamale, precum şi comercializarea produselor în valută constituie excepţii de la această regulă generală. Lista produselor care pot fi importate fără plata taxelor vamale şi a celor din import ori din producţia internă, care pot fi comercializate în valută, precum şi locurile unde se poate exercita comerţul în regim duty-free se stabilesc prin lege sau prin reglementări emise de organele centrale ale administraţiei publice, abilitate pentru aceasta de lege. 

Autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 3 şi art. 8 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 pentru faptul că acestea nu mai prevăd posibilitatea exercitării comerţului în regim duty-free şi în spaţiile comerciale existente în incinta aeroporturilor internaţionale, prin această limitare fiindu-i lezate drepturile şi interesele, întrucât, anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, pe baza unor contracte de asociere cu Compania Naţională „Aeroportul Internaţional Bucureşti−Otopeni” − S.A., a avut în folosinţă (închiriate) spaţiile comerciale din incinta aeroportului pentru exercitarea comerţului în regim duty-free. Având în vedere acestea, Curtea constată că în speţă nu pot fi incidente prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) şi nici cele ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Legea fundamentală, spaţiile comerciale vizate rămânând în continuare în proprietatea titularilor proprietăţii private, care pot dispune liber de ele. 

De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 40 din Constituţie, republicată, nu sunt incidente în cauză întrucât acestea se referă la libertatea de asociere a cetăţenilor, iar nu la asocierea unor societăţi comerciale în vederea desfăşurării unor activităţi comerciale pentru obţinerea de profit. De altfel, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc posibilitatea realizării nici unei forme de asociere, ci reglementează condiţiile de exercitare a comerţului în sistem vamal facilitat şi în valută. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 132/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free, precum şi a dispoziţiilor art. 3 şi art. 8 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 132/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EDF Asro” − S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 770/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a V-a comercială. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2004.