Decizia Curții Constituționale nr. 228/2004

M. Of. nr. 522 din 10 iunie 2004

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 228

din 18 mai 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Nicolae Popa − președinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Agromec” − S.A. din Jegălia în Dosarul nr. 41/2004 al Tribunalului Călărași. 

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 40/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, astfel încât critica cu un atare obiect a devenit inadmisibilă. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 41/2004, Tribunalul Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Agromec” − S.A. din Jegălia. 

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002, republicată, îngrădesc posibilitatea apărării pe fond a dreptului, deoarece cauza nu poate fi judecată fără plata cauțiunii, iar litigiul nu poate fi soluționat. Se apreciază că, deși stabilirea cuantumului și verificarea plății cauțiunii nu sunt acte propriu-zise de înfăptuire a justiției, în sensul dispozițiilor art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002, republicată, acestea sunt strâns legate de actul de justiție, fiind chestiuni prejudiciale care împiedică înfăptuirea actului de justiție. 

Se arată că este posibil ca, din eroare sau cu rea-credință, să se emită un titlu de creanță de către un creditor bugetar și să se înceapă executarea, iar presupusul debitor, aflându-se în incapacitate de plată, să nu poată formula contestație la executare. Or, art. 21 din Constituție, republicată, statuează cu valoare de principiu accesul neîngrădit și liber la justiție și nici o altă lege nu poate înlătura sau restrânge acest drept. 

Tribunalul Călărași apreciază că prevederile art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002, republicată, tind să limiteze abuzul de drept al debitorilor, contestațiile formulate de debitorul de rea-credință putând nu numai să mărească nejustificat termenul de recuperare a creanței, dar și să ducă la creșterea semnificativă a acesteia. Se constată că accesul la justiție al debitorului nu este limitat, în fața acestei restricții cetățenii fiind egali, ci se protejează drepturile câștigate de creditor față de un eventual abuz de drept. 

În concluzie, instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, este neîntemeiată. 

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. 

Guvernul arată că, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile legale constatate ca fiind contrare Constituției printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, astfel încât critica formulată în dosarul de față este inadmisibilă. 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate formulată. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 127 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările și completările ulterioare. 

Anterior sesizării Curții cu excepția de neconstituționalitate, Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003. Dispozițiile criticate au fost preluate de art. 164 alin. (1), (2) și (3) din acest nou act normativ și au următorul conținut:

„(1) Contestația la executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. 

(2) Dovada privind plata cauțiunii prevăzute la alin. (1) va însoți în mod obligatoriu contestația debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată. 

(3) Verificarea cuantumului cauțiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii.”

Autoarea excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, care au următorul conținut:

„(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a fost admisă excepția referitoare la dispozițiile art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reținându-se că textul de lege criticat contravine principiului constituțional privind accesul liber la justiție. 

În consecință, întrucât Curtea a constatat neconstituționalitatea dispoziției legale care face obiectul criticii în dosarul de față, printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării sale, în cauză a intervenit un motiv de inadmisibilitate a excepției, conform art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄Agromec” − S.A. din Jegălia în Dosarul nr. 41/2004 al Tribunalului Călărași. 

Definitivă și obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2004. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu