Decizia Curţii Constituţionale nr. 225/2004

M. Of. nr. 523 din 10 iunie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A Nr. 225

din 18 mai 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova“ − S.A. din Bacău în Dosarul nr. 3.956/2003 al Tribunalului Vaslui. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.956/2003, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova“ − S.A. din Bacău într-o acţiune în anulare a Hotărârii nr. 17 din 18 august 2003 a Adunării generale a acţionarilor Societăţii Comerciale „Rulmenţi“ − S.A. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale consacrate în art. 44 alin. (2) şi (3), respectiv în art. 136 alin. (1) şi (5). În acest sens arată că, prin excepţia pe care o instituie art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, este redusă substanţial cota de capital social pe care o deţin acţionarii minoritari la societăţile comerciale care se supun prevederilor Legii nr. 137/2002, fapt ce reprezintă „o gravă atingere“ a dreptului de proprietate. Astfel, potrivit opiniei sale, prin dispoziţiile art. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002, care instituie reguli speciale privind majorarea capitalului social al societăţilor deţinute public, a fost creat cadrul juridic necesar protejării cotelor deţinute de acţionarii minoritari din capitalul social. Adoptarea ulterioară a textului de lege ce face obiectul excepţiei, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, care completează prevederile Legii nr. 137/2002, „nu înseamnă altceva decât o atingere adusă drepturilor acţionarilor minoritari (în special o încălcare a dreptului de proprietate asupra acţiunilor pe care aceştia le deţin), care vor asista la ineficacitatea prevederilor art. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002“. De asemenea, autorul excepţiei consideră că, urmare a dispoziţiilor legale criticate, se creează un „tratament vădit părtinitor şi neconstituţional“ în favoarea statului, ca acţionar majoritar la aceste societăţi comerciale. 

Tribunalul Vaslui consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi aminteşte că autorul acesteia a mai invocat, într-o cauză similară şi cu aceeaşi motivaţie, în faţa Curţii de Apel Bacău − Secţia comercială şi de contencios administrativ, aceeaşi excepţie, pe care Curtea Constituţională a respins-o prin Decizia nr. 449/2003. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul observă că dispoziţiile legale care fac obiectul excepţiei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând, prin mai multe decizii ale sale, criticile formulate împotriva acestora. În acest sens aminteşte Decizia nr. 350/2003, Decizia nr. 365/2003, Decizia nr. 370/2003, precum şi considerentele Deciziei nr. 449/2003 şi apreciază că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei în această materie. Pe de altă parte, învederează că într-o altă cauză autorul excepţiei a mai invocat în faţa Curţii Constituţionale neconstituţionalitatea aceluiaşi text de lege, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, excepţie ce a fost respinsă prin Decizia nr. 449/2003. Având în vedere acest din urmă aspect, Guvernul apreciază că excepţia este inadmisibilă, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 27/1993, în care s-a statuat că, în cazul în care partea a invocat o excepţie, ea nu o poate reitera, fiind contrară puterii lucrului judecat. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002. Textul de lege criticat a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003. Ulterior, acelaşi text de lege a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, şi are următorul conţinut: „Sunt exceptate de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările ulterioare, operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile art. 14 şi 22 din prezenta lege, precum şi cele efectuate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare.“

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituţie, republicată: 

− Art. 44 alin. (2) şi (3): „(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.“; 

− Art. 136 alin. (1) şi (5): „(1) Proprietatea este publică sau privată. […]

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.“

Examinând excepţia, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 370 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003, Decizia nr. 449 din 25 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 7 ianuarie 2004, Decizia nr. 475 din 9 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004, şi Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004, Curtea a statuat că prevederile art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 sunt în deplină consonanţă cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi cu cele ale art. 136 alin. (1) şi (5). În acest sens a reţinut că „prin măsura de majorare a capitalului social nu se realizează un transfer de proprietate, ci cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acţionari o deţin în totalul acţiunilor“. De asemenea, a observat că textul de lege criticat „nu prevede ocrotirea mai fermă a dreptului de proprietate al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, ci urmăreşte satisfacerea interesului general al accelerării privatizării societăţilor comerciale“. 

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47¹ din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova“ − S.A. din Bacău în Dosarul nr. 3.956/2003 al Tribunalului Vaslui. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2004.