Decizia Curţii Constituţionale nr. 221/2004

M. Of. nr. 525 din 10 iunie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 221

din 6 mai 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 164 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Claudia Margareta Niţă − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 164 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cronos Comexim” − S.R.L. Braşov în Dosarul nr. 217/2004 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, arătând că prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală au fost declarate neconstituţionale, constatându-se că acestea contravin accesului liber la justiţie.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 217/2004, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 164 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cronos Comexim” − S.R.L. Braşov într-o cauză civilă formulată de contestatoare contra intimatei Primăria Făgăraş.

În motivarea excepţiei, aşa cum reiese din susţinerile orale ale autorului, consemnate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, se arată că textul de lege criticat este neconstituţional întrucât, prin impunerea plăţii cauţiunii ca o condiţie de acces la calea de atac a contestaţiei la executare doar persoanelor juridice, nu şi celor fizice, se creează o discriminare între aceste categorii de persoane, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată.

Judecătoria Braşov consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât art. 16 din Constituţie, republicată, consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor − persoane fizice, nu şi a societăţilor comerciale − persoane juridice. Instanţa apreciază însă că temeiul constituţional pe care l-ar putea invoca autorul în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate este, astfel, art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicată, care consacră egala ocrotire a proprietăţii private indiferent de titular. Prin prisma acestui considerent se arată că textul de lege este neconstituţional, întrucât obligaţia achitării cauţiunii doar de către persoanele juridice, chiar în eventualitatea recuperării ulterioare a acestei sume, reprezintă o încălcare a principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii în mod egal de lege.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 164 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care au următorul conţinut:

„(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată, conform cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”.

Examinând dispoziţiile art. 164 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că aceste dispoziţii au fost anterior supuse controlului de constituţionalitate, concretizat în Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, s-a reţinut că „adăugarea la condiţiile prevăzute de normele procedural civile pentru exercitarea unei căi de atac − drept, interes legitim, capacitate şi calitate procesuală −, a unei condiţii suplimentare care echivalează, prin neîndeplinirea ei, cu un veritabil fine de neprimire a contestaţiei la executare constituie o îngrădire a accesului liber la justiţie, contravenind prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată”.

Potrivit art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Însă, având în vedere faptul că prevederile de lege ce constituie obiectul prezentei excepţii au fost constatate ca fiind neconstituţionale la o dată anterioară momentului sesizării instanţei de contencios constituţional, iar decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la o dată ulterioară sesizării Curţii, intervenind astfel cauza de inadmisibilitate menţionată mai sus, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 164 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cronos Comexim” − S.R.L. Braşov în Dosarul nr. 217/2004 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2004.