Decizia Curţii Constituţionale nr. 218/2004

M. Of. nr. 509 din 7 iunie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 218

din 6 mai 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Laurenţiu Gică Ciofu în Dosarul nr. 14.063/2003 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal părţile sunt lipsă, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu este în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 14.063/2003, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Laurenţiu Gică Ciofu într-o cauză civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin „dispoziţiilor art. 50 din Constituţie, care se referă la protecţia persoanelor cu handicap”, fără să arate însă în ce constă această contradicţie.

Judecătoria Iaşi apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că „utilizarea de către legiuitor în cuprinsul art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 a expresiei «dacă nu au alte venituri» a fost făcută tocmai în scopul de a acoperi toate categoriile de persoane cu handicap care poate nu au fost avute în vedere la adoptarea unor acte normative şi cărora să le ofere şanse egale de prevenire şi tratament ale handicapului în vederea participării efective a acestora la viaţa comunităţii”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, care a fost adoptată având în vedere tocmai programul de protecţie specială a persoanelor cu handicap şi integrarea socială şi profesională a acestora, sunt constituţionale. Ordonanţa criticată dispune cu privire la asigurarea unei protecţii reale a persoanelor care nu se pot integra în viaţa socială prin forţe proprii şi sunt incapabile de muncă. Aceste măsuri „transpun dispoziţiile constituţionale referitoare la necesitatea asigurării de către stat a unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce le revin părinţilor".

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate instituie, în sensul art. 50 din Constituţie, republicată, drepturi specifice pentru adulţii cu handicap, în vederea asigurării dreptului acestora la securitate socială, în cadrul obligaţiei statului de a realiza măsuri de protecţie specială pentru această categorie de persoane.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt conforme cu art. 50 din Constituţie, republicată, întrucât conţin dispoziţii ce asigură protecţia specială a persoanelor cu handicap, inclusiv a celor cu handicap grav sau accentuat, şi realizează obligaţia statului de a asigura o politică naţională de egalitate a şanselor, de prevenire şi tratament ale handicapului, în vederea participării efective a acestor persoane în viaţa comunităţii.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, prevederi al căror conţinut este următorul: „În vederea asigurării dreptului la securitate socială, precum şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi la instruire, adulţii cu handicap beneficiază de următoarele drepturi:

a) adulţii cu handicap grav şi accentuat, dacă nu au alte venituri cu excepţia pensiei de urmaş, beneficiază de o indemnizaţie lunară în procent de 50% din salariul minim brut pe ţară, pe toată durata handicapului; cei cu venituri până la acest cuantum primesc diferenţa până la nivelul indemnizaţiei lunare; pentru afecţiuni care creează handicap ireversibil indemnizaţia lunară se stabileşte pe toată durata vieţii.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 50 referitoare la „Protecţia persoanelor cu handicap”, fără a formula însă motive din care să rezulte în ce constă această contrarietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Textul de lege criticat stabileşte că pentru asigurarea dreptului la securitate socială, a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi la instruire, adulţii cu handicap grav şi accentuat care nu au alte venituri, cu excepţia pensiei de urmaş, beneficiază de indemnizaţii lunare pe toată durata handicapului sau pe toată durata vieţii dacă afecţiunile creează handicap ireversibil. Analizând conţinutul acestora nu rezultă că ele ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 50 din Constituţie, republicată, potrivit cărora „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor". Dimpotrivă, ordonanţa criticată a fost adoptată şi cuprinde dispoziţii care sunt chiar în sensul aducerii la îndeplinire a celor consacrate prin textul constituţional menţionat.

De altfel, din conţinutul dosarului se constată că în realitate nici nu se critică art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 sub aspectul neconstituţionalităţii, ci excepţia a fost ridicată într-o cauză în care autorul acesteia este obligat la restituirea sumelor încasate în temeiul prevederilor ordonanţei, ca urmare a unor declaraţii nereale, pe propria răspundere. Aşadar, în cauză se ridică o problemă de aplicare a legii, ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Laurenţiu Gică Ciofu în Dosarul nr. 14.063/2003 al Judecătoriei Iaşi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2004.