Decizia Curţii Constituţionale nr. 215/2004

M. Of. nr. 545 din 18 iunie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 215

din 6 mai 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.889/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă. 

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, Ilie Gheorghe Vasile Cornel. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Autorul excepţiei formulează cerere prealabilă, în sensul acordării unui nou termen de judecată, pentru a putea reformula excepţia de neconstituţionalitate în raport cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. 

Reprezentantul Ministerului Public, faţă de conţinutul acestei cereri, arată că se opune acordării unui nou termen de judecată. 

Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepţiei. 

Cauza se află în stare de judecată. 

Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 sunt neconstituţionale prin aceea că, instituind obligaţia de a timbra în funcţie de obiectul cererii, încalcă dreptul justiţiabililor fără posibilităţi financiare de a se adresa neîngrădit justiţiei. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 ca inadmisibilă, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale legii, solicită respingerea ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.889/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză civilă ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 1.442 din 11 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.408/2003 de Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a IV-a civilă. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin impunerea sa la plata taxei de timbru, în baza Legii nr. 146/1997, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 21, 24, 42, 46, 48 şi ale art. 135. 

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, care stabileşte cuantumul taxei de timbru pentru contestaţiile în anulare, nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii, deoarece, prin instituirea unei taxe fixe de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferenţiere între contribuabili. 

În ceea ce priveşte înfrângerea art. 21 din Constituţie, arată că „justiţia este un serviciu al statului şi este echitabil ca toţi cetăţenii care sesizează instanţa judecătorească pentru valorificarea drepturilor subiective să contribuie, cu excepţiile prevăzute de lege, la cheltuielile ocazionate de acestea, prin plata taxelor de timbru”. Totodată consideră că, având în vedere cuantumul mic al sumei stabilite în cauză ca taxă de timbru pentru exercitarea căii de atac, nu se poate susţine că s-a îngrădit accesul liber la justiţie. Instanţa apreciază că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 42 referitoare la dreptul la moştenire şi nici celor ale art. 135, care reglementează proprietatea. De asemenea, instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, astfel încât nu se aduce atingere art. 46 din Constituţie, referitor la protecţia persoanelor cu handicap. În sfârşit, instanţa opinează că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 48 din Constituţie, „întrucât motivul este evident de ordin formal şi nesemnificativ pentru soluţionarea excepţiei formulate”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 

Avocatul Poporului precizează că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a acestui act normativ în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21, „instanţa de contencios constituţional ar trebui să verifice dacă autorul excepţiei a solicitat Ministerului Finanţelor Publice scutirea de la plata taxei judiciare de timbru şi dacă acest minister a răspuns solicitării făcute”. De asemenea, arată că, pentru luarea unei decizii în speţa de faţă, Curtea Constituţională „ar putea să examineze dacă instituirea, prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, a plăţii anticipate a unor taxe de timbru, ar putea constitui o restrângere a liberului acces la justiţie” şi totodată ar putea afecta dreptul la apărare ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil. Referitor la celelalte norme constituţionale invocate de autorul excepţiei, apreciază că acestea nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei de faţă, neavând incidenţă cu obiectul acesteia. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. 

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24, 42, 46, 48 şi ale art. 135, care, în noua lor redactare şi numerotare din Constituţia republicată, au următorul conţinut:

− Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 

(2) Nimeni nu este mai presus de lege. 

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. 

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”;

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. 

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.;

− Art. 24: „(1) Dreptul la apărare este garantat. 

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”;

− Art. 46: „Dreptul la moştenire este garantat.”;

− Art. 50: „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.”;

− Art. 52: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. 

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. 

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”;

− Art. 136: „(1) Proprietatea este publică sau privată. 

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. 

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 146/1997, Curtea constată că prin Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, a statuat că dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut împrejurarea că prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, conform cărora se soluţionau, potrivit dispoziţiilor ordonanţei, „şi contestaţiile împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru”. În motivarea deciziei, Curtea a reţinut că dispoziţia legală menţionată contravine prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie şi principiului separaţiei puterilor în stat. Curtea a observat că raţiunile care au motivat decizia menţionată, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2001, subzistă şi în cazul dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. 

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu privire la dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 

Cu privire la celelalte dispoziţii legale criticate, Curtea constată că Legea nr. 146/1997 a mai format, atât în întregul său, cât şi pe articole, obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 82/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, Decizia nr. 47/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, şi Decizia nr. 343/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. 

În jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. În acest sens, s-a reţinut că art. 21 din Constituţie, republicată, nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altă parte, s-a arătat că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. 

Curtea observă, de asemenea, că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997 reglementează posibilitatea Ministerului Finanţelor Publice de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. 

Având în vedere toate aceste argumente, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei referitoare la încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare. De asemenea, Curtea apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferenţiere între contribuabili. 

În legătură cu invocarea principiilor şi normelor constituţionale prevăzute la art. 46, 50, 52 şi 136, Curtea constată că aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţă, neavând incidenţă cu obiectul acesteia. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.889/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă. 

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2004.