Decizia Curții Constituționale nr. 211/2004

M. Of. nr. 515 din 8 iunie 2004

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 211

din 4 mai 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum și condițiile de comercializare și utilizare a acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 671/2002

 

Nicolae Popa − președinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum și condițiile de comercializare și utilizare a acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 671/2002, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄LAROM” − S.R.L. Botoșani în Dosarul nr. 11.697/2003 al Judecătoriei Iași. 

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, pe de o parte, că, în virtutea dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Constituție, republicată, Guvernul poate adopta ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul legii organice, iar, pe de altă parte, că dispozițiile criticate au fost introduse chiar printr-o lege adoptată de Parlament. Se consideră că prin prevederile criticate nu se stabilesc măsuri de limitare a dreptului de proprietate. De asemenea, se mai arată că nu este de competența Curții Constituționale soluționarea eventualei încălcări, prin reglementarea criticată, a art. 480 din Codul civil. 

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 11.697/2003, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum și condițiile de comercializare și utilizare a acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 671/2002, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄LAROM” − S.R.L. Botoșani. 

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 52 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 671/2002, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (1), devenit, după republicarea Constituției, art. 44 alin. (1), ale art. 134 alin. (1) și (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (1) teza întâi, respectiv art. 135 alin. (2) lit. a), precum și celor ale art. 135 alin. (6), devenit art. 136 alin. (5). De asemenea, se mai susține că au fost încălcate și dispozițiile art. 480 din Codul civil. 

În esență, autorul excepției de neconstituționalitate susține c㠄ordonanța nu este «lege»”, iar „prin ordonanță nu se pot stabili limite ale exercitării dreptului de dispoziție (ca dezmembrământ al dreptului de proprietate)”, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la o violare a dreptului de proprietate. 

Judecătoria Iași, formulându-și opinia asupra excepției, consideră că aceasta este neîntemeiată. Se arată că ordonanțele sunt emise în baza unei legi speciale de abilitare, iar Guvernul „are competență legislativă doar în limitele admise de Parlament și numai în condițiile prevăzute strict de Constituție”. Instanța susține c㠄ordonanțele sunt adoptate în exercitarea unor atribuții ale Parlamentului”, acestea fiind „acte executive din punct de vedere organic și legislative din punct de vedere material”. Prin urmare, nu se poate primi susținerea conform căreia ordonanța emisă de Guvern nu are valoarea unei legi. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. 

Se susține că, în esență, critica de neconstituționalitate „nu se referă la conținutul textului art. 52 în raport cu dispozițiile constituționale invocate, ci vizează posibilitatea legiuitorului de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate [...] numai prin lege, stricto sensu, nu și prin ordonanță a Guvernului”. Se mai arată că stabilirea „de lege” a conținutului și limitelor drepturilor prevăzute la art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, are semnificația „de a interzice posibilitatea stabilirii acestora prin acte normative inferioare, ca forță juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului [...], nu și prin ordonanțe ale Guvernului, care se emit în domenii rezervate legii ordinare”. În acest sens, Guvernul invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. 

În opinia Guvernului, Parlamentul își exercită competența de „unică autoritate legiuitoare a țării” fie în mod direct, conform procedurii de legiferare prevăzute la titlul III, capitolul I, secțiunea a 3-a din Constituție, „fie prin procedura delegării legislative, prevăzută la art. 115 din Constituție, republicată [...] ordonanțele adoptate de Guvern, în limitele legii speciale de abilitare a acestuia, fiind aprobate sau respinse de Parlament, prin lege”. 

Se mai arată că, de altfel, prevederile „art. 52 din ordonanță, a căror putere de lege este criticată [...], au fost introduse prin art. I pct. 7 din legea de aprobare a ordonanței respective”. În ceea ce privește dispozițiile art. 136 alin. (5) din Constituție, republicată, pretins încălcate, Guvernul consideră c㠄nu sunt incidente în cauză, neputându-se reține încălcarea acestora”. 

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum și condițiile de comercializare și utilizare a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 30 august 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 671/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2003. Dispozițiile criticate au următorul cuprins:

„Conform reglementărilor prezentei ordonanțe se interzic comercializarea și/sau utilizarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare produse în țară sau importate, în următoarele cazuri:

a) produse necertificate/neomologate;

b) produse nemarcate corespunzător, după caz, cu marca fabricantului, marca de certificare a conformității, numărul certificatului de conformitate, marca «Fabricat în România»” sau marcajul special de securizare;

c) produse pe care au fost aplicate inscripționări și/sau marcaje falsificate ori neautorizate;

d) produse neinscripționate cu informațiile stabilite prin reglementări;

e) produse neînsoțite de declarația de conformitate și certificatul de garanție;

f) produse având marcaje și inscripționări cu denumiri care pot crea confuzii.”

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt art. 44 alin. (1) teza finală, art. 135 alin. (1) teza întâi și alin. (2) lit. a), precum și art. 136 alin. (5), acestea având următorul cuprins:

− Art. 44 alin. (1): „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”;

− Art. 135 alin. (1) și (2) lit. a): „(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență. 

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;”;

− Art. 136 alin. (5): „Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.”

De asemenea, în susținerea excepției, se mai invocă și încălcarea prevederilor art. 480 din Codul civil, având următorul cuprins:

− Art. 480 Cod civil: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”

În esență, critica de neconstituționalitate constă în susținerea că stabilirea conținutului și limitelor dreptului de proprietate se poate face doar printr-o lege emisă de Parlament, nu și printr-o ordonanță a Guvernului; în caz contrar, în viziunea autorului excepției de neconstituționalitate, s-ar ajunge la încălcarea dreptului de proprietate, precum și a principiilor economiei de piață, a libertății comerțului, a liberei inițiative și a protecției concurenței loiale. 

Analizând dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate, Curtea reține că acestea nu stabilesc măsuri de limitare a dreptului de proprietate, așa cum susține autorul excepției, ci stabilesc anumite reguli privind circulația și utilizarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare a vehiculelor rutiere, de natură să garanteze siguranța în circulație a acestora. În aceste condiții este firesc ca statul să intervină pentru protejarea interesului general și să stabilească anumite garanții de calitate a echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare a vehiculelor rutiere, prevenind astfel pericolele la care pot fi expuși toți participanții la traficul rutier. 

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la natura actului prin care aceste reguli au fost stabilite, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece ordonanța, deși act al Guvernului, este adoptată în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 alin. (1) din Constituție și în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament (în cauză Legea nr. 125/2000), având aceeași forță juridică ca și legea. De altfel, textul criticat pentru neconstituționalitate a fost introdus în ordonanță prin dispozițiile art. I pct. 7 din Legea nr. 671/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea și/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere. 

Referitor la critica autorului excepției de neconstituționalitate cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale privind economia de piață, libera inițiativă și concurența, libertatea comerțului și protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, Curtea constată că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât funcționarea economiei de piață și aplicarea principiilor care îi sunt proprii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune stabilirea și respectarea anumitor reguli de natură să protejeze pe toți participații la circuitul economic, precum și viața cetățenilor. Obligații pentru stat, în acest sens, sunt prevăzute, de exemplu, în dispozițiile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. b) și f), potrivit cărora statul trebuie să asigure „protejarea intereselor naționale în activitatea economică”, precum și „crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții”. 

Susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile criticate contravin unor dispoziții ale Codului civil nu este pertinentă în cauză, întrucât lipsa de coordonare legislativă, chiar dacă ar fi reală, nu constituie un motiv de neconstituționalitate, înlăturarea ei fiind de resortul exclusiv al autorității legiuitoare. 

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2000 privind certificarea sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb și materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere, precum și condițiile de comercializare și utilizare a acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 671/2002, excepție ridicată de Societatea Comercial㠄LAROM” − S.R.L. Botoșani în Dosarul nr. 11.697/2003 al Judecătoriei Iași. 

Definitivă și obligatorie. 

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2004. 

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta