Decizia Curţii Constituţionale nr. 20/2004

M. Of. nr. 366 din 27 aprilie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 20

din 27 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Elena Michaela Matei şi Liana Schmol în Dosarul nr. 850/2003 al Tribunalului Argeş − Secţia civilă. 

La apelul nominal sunt prezente autoarele excepţiei, prin avocat Valeriu Matei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părţilor prezente solicită admiterea excepţiei, arătând că dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, şi anume sintagma „preluată în orice mod”, sunt neconstituţionale datorită efectelor lor, putând fi vorba de o preluare abuzivă. Dispoziţiile art. 29 alin. (2) au fost introduse prin Legea nr. 169/1997 şi de aceea le sunt aplicabile prevederile constituţionale actuale, astfel că nu poate fi vorba de retroactivitatea Constituţiei. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că Legea nr. 18/1991 fiind o lege preconstituţională, acesteia nu îi pot fi aplicabile prevederile din Constituţia actuală. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 

Prin Încheierea din 15 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 850/2003, Tribunalul Argeş − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Elena Michaela Matei şi Liana Schmol. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma „preluată în orice mod” din cuprinsul textului criticat „este în contradicţie flagrantă cu Constituţia, care nu acceptă decât preluarea cu titlu legal”. În opinia autorilor excepţiei, prin această prevedere a textului criticat se încalcă art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 42 din Legea fundamentală. 

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu motivaţia că nu poate fi verificată constituţionalitatea textelor criticate, deoarece Legea nr. 18/1991 este preconstituţională. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că Legii nr. 18/1991, fiind anterioară Constituţiei, nu i se aplică regimul constituţional actual privind modul de stabilire a drepturilor foştilor cooperatori, deoarece ar însemna să se încalce unul dintre principiile de bază ale Constituţiei, şi anume principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Pe cale de consecinţă, apreciază Guvernul în punctul său de vedere, prevederile art. 41 din Constituţie nu pot avea ca urmare desfiinţarea unor drepturi constituite anterior intrării în vigoare a Constituţiei. 

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 sunt de imediată aplicare şi produc efecte numai pentru viitor, astfel încât nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii. 

De asemenea, arată că textul criticat face parte din acele dispoziţii legale care şi-au epuizat substanţa din momentul intrării lor în vigoare, în înţelesul că, în acelaşi moment, bunurile pe care textul le-a avut în vedere au trecut în proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat cu personalitate juridică, astfel că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, a căror redactare este următoarea: 

− Art. 29 alin. (2): „Drepturile foştilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se vor stabili în cotă valorică, proporţional cu suprafaţa de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa agricolă de producţie şi cu volumul muncii prestate. Membrii asociaţi vor constitui aceste drepturi ca aport în natură la noua asociaţie.”

Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 42 din Constituţie, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul următor: 

− Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”;

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 44 alin. (2): „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”;

− Art. 46: „Dreptul la moştenire este garantat.”

Curtea reţine că, după republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Legea nr. 18/1991 a fost modificată şi completată prin mai multe acte normative, care însă nu privesc articolul la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, textul art. 29 fiind identic cu cel al art. 28 din Legea nr. 18/1991 înainte de republicare. 

Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 18/1991, anterior modificării şi republicării, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod repetat − de pildă, prin Decizia nr. 29 din 30 martie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, şi prin Decizia nr. 17 din 7 februarie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 109 din 7 noiembrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995; prin aceste decizii Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. 

Reglementarea criticată de autorii excepţiei se referă la suprafeţele de teren preluate în fostele cooperative agricole de producţie „în orice mod”, fiind deci vorba de inexistenţa unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. În asemenea cazuri dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiinţat legal, astfel încât, statul nefiind proprietar, măsurile cuprinse în lege nu sunt aplicabile acelor bunuri cu privire la care statul nu a dobândit, legal, dreptul de proprietate. 

Este exact că, în jurisprudenţa sa (ca, de exemplu, în Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995), Curtea Constituţională a statuat că „a considera, într-o dispoziţie a legii, că şi imobilele preluate de stat, fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate ar fi să se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce ar presupune fie un efect retroactiv al legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietăţii persoanelor fizice în proprietate de stat, pe care Constituţia din 1991 nu îl cunoaşte şi care, de aceea, nu poate fi acceptat”. 

Curtea însă observă că în cauza de faţă excepţia de neconstituţionalitate se sprijină pe o interpretare eronată a prevederilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, republicată. Într-adevăr, reglementând restituirea către cooperatori a construcţiilor agrozootehnice, atelierelor, maşinilor şi utilajelor, precum şi a altor bunuri ce au aparţinut cooperativei, textul de lege criticat hotărăşte că drepturile foştilor cooperatori se stabilesc în cotă valorică, proporţional cu suprafaţa de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa agricolă şi cu volumul muncii prestate. Rezultă că la stabilirea drepturilor fiecărui cooperator asupra bunurilor respective s-au avut în vedere suprafeţele preluate în orice mod în cooperativă, deci şi fără titlu. Nu este însă vorba despre vreo limitare privind restituirea terenurilor cuvenite foştilor cooperatori şi cu atât mai puţin despre recunoaşterea unui drept de proprietate al cooperativei cu privire la terenurile aduse fără titlu în patrimoniul acesteia. Textul stabileşte, în interesul foştilor cooperatori, că la stabilirea întinderii drepturilor lor privind bunurile enumerate se au în vedere şi suprafeţele preluate de cooperativă fără titlu. O altă soluţie ar fi dus la restrângerea drepturilor cooperatorului asupra bunurilor respective, având prin urmare un caracter nedrept şi păgubitor. 

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Elena Michaela Matei şi Liana Schmol în Dosarul nr. 850/2003 al Tribunalului Argeş − Secţia civilă. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2004.