Decizia Curţii Constituţionale nr. 205/2004

M. Of. nr. 468 din 25 mai 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 205

din 29 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 3 şi art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 3 şi art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Nelica Eugenia Ţugui şi Costin Ţugui în Dosarul nr. 2.494/CA/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a civilă − Conflicte de muncă. 

La apelul nominal răspund Nelica Eugenia Ţugui, prin reprezentant, şi Costin Ţugui, personal, precum şi Serviciul Român de Informaţii, prin consilier juridic Mirela Pene, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, întrucât în temeiul art. 42 lit. e) din legea criticată, în termen de 60 de zile de la data intrării ei în vigoare, Guvernul avea obligaţia de a stabili normele privind accesul la informaţiile clasificate, precum şi procedura verificărilor de securitate. Or, nici până în prezent aceste norme nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, ceea ce, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 108 alin. (4) teza a doua, echivalează cu inexistenţa lor. Consideră că, astfel, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 31 din Constituţie, republicată, privind dreptul la informaţie, precum şi documentele în materie ale Consiliului Europei. 

Reprezentantul Serviciului Român de Informaţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 3 şi art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002, care nu sunt contrare art. 31 din Constituţie, republicată. În acest sens arată că legea permite accesul la informaţiile clasificate, în condiţiile expres prevăzute, nu limitează accesul la informaţiile de interes public, iar Guvernul a fost desemnat să stabilească printr-o hotărâre norme de procedură referitoare la acestea. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate şi nici reglementărilor convenţionale în materia dreptului la informaţie. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.494/2003, Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a civilă − Conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 3 şi art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Eugenia Nelica Ţugui şi Costin Ţugui într-o cauză de contencios administrativ. 

În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 3 şi art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate încalcă dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, şi sunt în contradicţie cu prevederile art. 1, art. 3, art. 5 alin. (1) lit. a), art. 6 alin. (1) şi (2) şi art. 11 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, fără a arăta însă în ce constă această încălcare. 

Tribunalul Bucureşti − Secţia a VIII-a civilă − Conflicte de muncă şi litigii de muncă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 nu încalcă art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, întrucât permit accesul la informaţiile clasificate în anumite condiţii, fără însă a-l interzice. De asemenea, nici art. 3 din Legea nr. 182/2002, care conţine o dispoziţie de principiu, ce vizează tocmai o garanţie împotriva limitării accesului la informaţiile de interes public, nu contravine textului constituţional menţionat, iar art. 42 lit. e) din lege constituie o normă procedurală potrivit căreia Guvernul României, ca autoritate publică, poate stabili obiectivele, sectoarele şi locurile care prezintă importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor secrete de stat. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens arată că Legea nr. 182/2002 are ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate şi dispune cu privire la două categorii diferite de informaţii: informaţii de interes public (la care orice persoană are acces neîngrădit) şi informaţii clasificate ce trebuie protejate, astfel că accesul este permis numai în condiţiile legii. Aşadar, consideră că prevederile art. 31 din Constituţie, republicată, invocate ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea privesc numai informaţiile de interes public, ceea ce „nu implică nici accesul la informaţii cu caracter secret şi nici obligaţia autorităţilor publice de a da asemenea informaţii”. Referirile autorilor excepţiei la necorelările existente între textele de lege criticate şi unele prevederi ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Aceasta deoarece prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, privind dreptul la informaţie nu implică şi accesul la informaţiile clasificate, care nu fac parte din categoria informaţiilor de interes public. Consideră că, dimpotrivă, textele din legea criticată sunt legitimate chiar prin prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3), potrivit cărora dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze siguranţa naţională, precum şi prin cele ale art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare, de opinie şi de a primi sau comunica informaţii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (2), art. 3 şi art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, prevederi al căror conţinut este următorul:

− Art. 2 alin. (2): „Accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.”;

− Art. 3: „Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii.”;

− Art. 42 lit. e): „În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va stabili prin hotărâre: [...];

e) normele privind accesul la informaţiile clasificate, precum şi procedura verificărilor de securitate;”

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2), potrivit cărora:

.(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. 

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

De asemenea, se invocă şi contrarietatea textelor de lege criticate cu unele prevederi ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, fără a arăta însă în ce constă aceasta. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

În încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale şi în notele scrise prin care autorii excepţiei au invocat neconstituţionalitatea textelor de lege menţionate nu sunt formulate argumente din care să rezulte în ce constă încălcarea art. 31 din Constituţie, republicată, sau a unora dintre prevederile Legii nr. 544/2001. În faţa Curţii Constituţionale, în cadrul şedinţei publice de dezbateri din data de 29 aprilie 2004, solicitarea de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se întemeiază, în esenţă, pe susţinerea că nici până în prezent normele privind accesul la informaţiile clasificate, precum şi procedura verificărilor de securitate nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, iar conform art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002, în termen de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare, Guvernul avea obligaţia de a stabili prin hotărâre aceste norme. Aşa fiind, se consideră că devin aplicabile prevederile constituţionale ale art. 108 alin. (4) teza a doua, potrivit cărora nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau ordonanţei. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, privind dreptul la informaţie, precum şi documentele în materie ale Consiliului Europei. 

Din analiza prevederilor constituţionale ale alin. (1) şi (2) ale art. 31 privind „Dreptul la informaţie”, invocate ca fiind încălcate, Curtea constată că acestea dispun în legătură cu dreptul neîngrădit al persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, precum şi în legătură cu obligaţia autorităţilor publice de a asigura, potrivit competenţelor ce le revin, informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Rezultă că dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie, republicată, se referă numai la informaţiile de interes public. 

Pe de altă parte, Curtea constată că scopul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, enunţat în art. 1 al acesteia, „este protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţii. Protejarea acestor informaţii se face prin instituirea sistemului naţional de protecţie a informaţiilor”. Art. 15 lit. b) din lege defineşte termenul „informaţii clasificate” ca fiind „informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar putea produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate”. Ca urmare, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 182/2002, criticat ca neconstituţional, stabileşte că „accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege”, ceea ce este în deplin consens cu prevederile art. 31 alin. (3) din Constituţie, republicată, potrivit căruia „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze [É] securitatea naţională”. Aşadar, alin. (1) şi (2) ale textului constituţional menţionat, invocate ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză, întrucât dispun cu privire la informaţiile de interes public. 

În ceea ce priveşte însă raportarea neconstituţionalităţii art. 3 din Legea nr. 182/2002 la art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, Curtea constată că dispoziţiile criticate, potrivit cărora „Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii”, sunt în concordanţă cu textul menţionat din Legea fundamentală, precum şi cu prevederile în materie din documentele internaţionale. 

Curtea constată, de asemenea, că şi susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea art. 42 lit. e) din lege sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. Dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, potrivit cărora Guvernul este abilitat să reglementeze, prin hotărâre, accesul la informaţiile clasificate, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcă, de asemenea, prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, fără a arăta în ce constă această încălcare. Or, într-o atare situaţie, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte motivarea acesteia, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. În legătură cu susţinerea că nici până în prezent normele privind accesul la informaţiile clasificate, precum şi procedura verificărilor de securitate nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, devenind astfel aplicabile prevederile constituţionale ale art. 108 alin. (4) teza a doua, Curtea constată că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intră în competenţa sa de soluţionare. 

În sfârşit, Curtea nu poate reţine nici criticile referitoare la necorelările existente între textele de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi unele prevederi ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, întrucât nici acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 3 şi art. 42 lit. e) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Nelica Eugenia Ţugui şi Costin Ţugui în Dosarul nr. 2.494/CA/2003 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a VIII-a civilă − Conflicte de muncă. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2004.