Decizia Curţii Constituţionale nr. 19/2004

M. Of. nr. 131 din 13 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 19

din 22 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Valeriu Croitoru în Dosarul nr. 6.301/2003 al Tribunalului Suceava.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei nu vizează dispoziţia legală în sine, ci omisiunea legiuitorului de a prevedea dispoziţii similare cu cea criticată şi pentru persoanele pensionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. Pe de altă parte, arată că dispoziţiile legale criticate nu creează discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 6.301/2003, Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Valeriu Croitoru într-o cauză civilă având ca obiect contestaţia formulată de acesta împotriva deciziei de pensionare emisă de Casa de Pensii Suceava.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care nu se prevede includerea în perioada de cotizare a timpului studiilor superioare absolvite la cursurile de zi ale facultăţilor şi pentru persoanele pensionate anterior datei intrării în vigoare a legii. Consideră că se instituie discriminări între pensionari în raport cu data înscrierii la pensie, contrar principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Apreciază că acest tratament juridic diferenţiat nu poate fi justificat cu principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât completarea perioadei de cotizare ar urma să se facă prin recalcularea pensiilor anterior stabilite, pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Tribunalul Suceava apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece, potrivit principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile legale criticate pot fi aplicate numai de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv de la data de 1 aprilie 2001. Totodată, apreciază că susţinerile autorului excepţiei nu constituie probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „în cadrul obligaţiei statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, prevăzută de dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, republicată, legiuitorul are deplina autoritate de a stabili noi modalităţi şi condiţii de acordare şi calculare a pensiilor, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării şi fondurile disponibile, cum a procedat şi prin adoptarea Legii nr. 19/2000”. Conform principiului neretroactivităţii legii, noile reglementări legale pot fi aplicate numai după intrarea lor în vigoare, respectiv numai în cazul înscrierilor ulterioare la pensie. Persoanele pensionate în temeiul legislaţiei anterioare se află într-o situaţie diferită faţă de cele care se pensionează potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, fapt ce justifică şi tratamentul juridic diferenţiat.

Avocatul Poporului consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 produc efecte numai pentru viitor, pentru persoanele care se pensionează după data intrării lor în vigoare. Persoanele pensionate sub imperiul unor reglementări legale diferite nu se află într-o situaţie juridică identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal, fiindu-le aplicabilă legislaţia în vigoare la data pensionării lor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000), modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 338/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002), dispoziţii care, în prezent, au următorul cuprins:

− Art. 38: „(1) În sistemul public se asimilează stagiul de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: [...]

b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora;”.

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României, revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au următorul conţinut: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Autorul excepţiei nu susţine neconstituţionalitatea art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 prin ceea ce dispune acest text legal, ci pentru lipsa prevederii ca el să se aplice şi persoanelor înscrise la pensie anterior datei intrării în vigoare a legii. Or, aceasta echivalează cu o omisiune de reglementare care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, nu poate face obiectul unui control de constituţionalitate, Curtea Constituţională neputând dispune modificarea ori completarea prevederii legale supuse controlului.

Pe de altă parte, Curtea constată că problema dacă perioada în care asiguratul a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar se consideră stagiu de cotizare şi pentru persoanele pensionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, sau numai pentru cele pensionate după acest termen, reprezintă o chestiune de aplicare a legii, care este de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „[...] Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.”

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Valeriu Croitoru în Dosarul nr. 6.301/2003 al Tribunalului Suceava.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2004.