Decizia Curţii Constituţionale nr. 198/2004

M. Of. nr. 518 din 9 iunie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A Nr. 198

din 29 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Ioan Vida − judecător

Iuliana Nedelcu − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată, excepţie ridicată de Gabriela Căldare în Dosarul nr. 6.670/2003 al Tribunalului Suceava − Secţia penală. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate nu contravin art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie, republicată. Se arată că punerea în mişcare a acţiunii penale la sesizarea unor organe speciale este reglementată şi de legislaţia altor state europene. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 6.670/2003, Tribunalul Suceava − Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Codul aerian, excepţie ridicată de Gabriela Căldare. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul criticat încalcă dreptul la liber acces în justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, republicată, şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie, republicată, privind interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare. 

Tribunalul Suceava − Secţia penală, formulându-şi opinia asupra excepţiei, consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât „singura funcţie a organului de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul aviaţiei civile este cea de sesizare a parchetului competent în virtutea legii speciale, acesta nesubrogându-se instanţei de judecată“. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În punctul de vedere prezentat se susţine că „în situaţia în care acţiunea penală pentru faptele prevăzute în legea specială nu se pune în mişcare la sesizarea organului competent în domeniul aviaţiei civile, însă fapta constituie infracţiune potrivit Codului penal, care este legea generală, acţiunea penală se pune în mişcare în condiţiile legii generale, dispoziţiile criticate neîngrădind exercitarea dreptului constituţional privind accesul la justiţie al persoanei vătămate, care se poate constitui parte civilă în procesul penal − acţiunea civilă alăturându-se acţiunii penale −, păstrând şi dreptul la acţiune în faţa instanţei civile, până la recuperarea integrală a pagubei (art. 14 şi următoarele din Codul de procedură penală)“. 

Referitor la dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie, republicată, invocate în susţinerea excepţiei, Guvernul consideră că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât prin prevederile criticate nu se înfiinţează o instanţă extraordinară, ci este reglementată numai atribuţia organului de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul aviaţiei civile, de sesizare în scopul punerii în mişcare a acţiunii penale pentru faptele prevăzute în legea specială, fără a se subroga instanţelor judecătoreşti competente potrivit legii. 

Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece „condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de sesizarea organului de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul aviaţiei civile nu implică, pentru partea civilă, restrângerea principiului accesului liber la justiţie“. De asemenea, se apreciază că „în considerarea unor situaţii deosebite, cum este cea în cauză, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, determinate de specificul faptelor penale sau de calitatea făptuitorului, inclusiv privitoare la modul de punere în mişcare a acţiunii penale de către procurori“. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 112 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 26 ianuarie 2001, text care are următorul cuprins: „(1) Acţiunea penală pentru faptele prevăzute la art. 98−111 se pune în mişcare numai la sesizarea organului de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul aviaţiei civile.“

Textele constituţionale, conform redactării Constituţiei revizuite şi republicate, invocate în susţinerea excepţiei, sunt art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (1) şi (5) privind instanţele judecătoreşti şi interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare, cu următorul cuprins: 

− Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. 

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.“; 

− Art. 126 alin. (1) şi (5): „(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.[...]

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.“

Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că textul criticat încalcă normele constituţionale privind dreptul la liber acces în justiţie, precum şi cele privitoare la interdicţia de înfiinţare a unor instanţe extraordinare. 

De asemenea, autorul excepţiei a invocat şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul fiecărei persoane de a-i fi soluţionată cauza de un tribunal independent şi imparţial, stabilit de lege. 

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul criticat conţine o normă de procedură penală, pentru o anumită categorie de infracţiuni, şi anume cea care se referă la încălcarea prevederilor Codului aerian. Astfel, ţinându-se seama de natura faptelor respective şi de cerinţele speciale ale siguranţei zborului, dispoziţiile criticate prevăd că acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organului de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul aviaţiei civile. 

Această normă de procedură este adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, procedura de judecată fiind „prevăzută numai prin lege“. 

De altfel, art. 225 din Codul de procedură penală reglementează de o manieră generală că, atunci „când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială, aceasta trebuie făcută în scris şi semnată de către organul competent“. În mod similar, Codul penal reglementează, prin art. 355, că acţiunea penală pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a României, săvârşite de civili, se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului, sau prin art. 278 cu privire la punerea în mişcare a acţiunii penale pentru anumite fapte contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, care se referă numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate. 

În legătură cu susţinerea încălcării de către dispoziţiile criticate a dreptului de acces la justiţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest drept nu este absolut, statele având posibilitatea de apreciere, în sensul unor limitări care pot fi aduse accesului la justiţie. [În acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Cazul Golder contra Regatului Unit, 1975, de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.]

Cât priveşte referirea autorului excepţiei la textul constituţional care interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare, Curtea observă că aceasta nu are legătură cu prevederile criticate, prin care nu se înfiinţează o asemenea instanţă, ci stabilesc, aşa cum s-a arătat, doar o condiţie pentru pornirea acţiunii penale în cazul unor infracţiuni cu o anumită specificitate. 

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată, excepţie ridicată de Gabriela Căldare în Dosarul nr. 6.670/2003 al Tribunalului Suceava − Secţia penală. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2004.