Decizia Curţii Constituţionale nr. 191/2004

M. Of. nr. 503 din 4 iunie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 191

din 27 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Afrodita Laura Tutunaru − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Opnic” − S.R.L. Băbeni în Dosarul nr. 2.953/CAF/2003 al Tribunalului Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât prin numeroase decizii Curtea Constituţională a statuat că textul atacat nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ci reprezintă tocmai o aplicare legală a dispoziţiilor art. 44 alin. (9) din Constituţie, republicată, potrivit cărora „bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.953/CAF/2003, Tribunalul Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Opnic” − S.R.L. Băbeni în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit de Garda Financiară − Secţia Vâlcea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textul incriminat se prezumă dobândirea ilicită a bunurilor neînsoţite de documente legale de provenienţă şi implicit a veniturilor obţinute din comercializarea lor. Or, printr-o lege ordinară nu se poate stabili o prezumţie contrară celei instituite prin Constituţie la art. 44 alin. (8). În opinia autorului, veniturile obţinute din vânzarea bunurilor supuse confiscării (a căror provenienţă nu poate fi dovedită) nu se încadrează în categoria bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii, deoarece produsele astfel comercializate au fost plătite, iar sumele rezultate din vânzarea lor sunt grevate de taxele şi impozitele legale corespunzătoare.

Tribunalul Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 44 alin. (8) şi (9) din Legea fundamentală reglementează o prezumţie a caracterului licit al dobândirii averii, prezumţie care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrare sau ori de câte ori legea care sancţionează infracţiuni sau contravenţii reglementează expres confiscarea anumitor bunuri. Prevederile art. 6 din Legea nr. 12/1990 nu contravin în nici un mod textelor constituţionale invocate, ci reprezintă tocmai o materializare a acestora.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul României consideră că dispoziţiile legale atacate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, întrucât reglementează condiţiile în care se poate realiza confiscarea bunurilor sau veniturilor al căror caracter ilicit a fost deja dovedit.

De altfel, din susţinerile autorului excepţiei rezultă că, de fapt, acesta invocă neîncadrarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor supuse confiscării în vreuna dintre categoriile de bunuri la care se referă art. 44 alin. (9) din Constituţie, republicată. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei. Sub acest aspect, Guvernul consideră că excepţia este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu interdicţia confiscării averii dobândite în mod licit, caz în care caracterul licit al dobândirii bunului se prezumă. Interdicţia confiscării averii dobândite în mod licit nu trebuie confundată cu confiscarea specială a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, care, potrivit art. 44 alin. (9) din Constituţie, republicată, are loc în condiţiile legii. În cazul de faţă, confiscarea nu este urmarea faptului că averea ar fi fost dobândită ilicit, ci urmarea faptului că o serie de bunuri au rezultat din săvârşirea unei contravenţii, care constă în împrejurarea că societatea comercială nu poate dovedi provenienţa licită a mărfurilor vândute.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 12/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, şi are următorul conţinut:

− Art. 6: „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.

Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţia României, republicată, al căror conţinut este următorul:

− Art. 44 alin. (8) şi (9): „(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că măsura confiscării dispusă prin art. 6 din Legea nr. 12/1990 nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, republicată, întrucât se întemeiază tocmai pe prevederile textului constituţional invocat care, în alin. (9), prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii. Textul atacat nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată, deoarece presupune existenţa dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor şi încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură subsidiară dobândirii ilegale şi se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârşirea contravenţiei.

Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990, republicată şi modificată, respingând excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect, prin deciziile nr. 429 din 18 noiembrie 2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003) şi nr. 76 din 26 februarie 2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 9 martie 2004).

Deoarece în speţă nu au fost invocate elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în acest caz, astfel încât prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al. art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Opnic” − S.R.L. Băbeni în Dosarul nr. 2.953/CAF/2003 al Tribunalului Vâlcea − Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2004.