Decizia Curţii Constituţionale nr. 187/2004

M. Of. nr. 527 din 10 iunie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 187

din 27 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Georg Jung în Dosarul nr. 4.220/2003 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud − Secţia civilă. 

La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.220/2003, Tribunalul Bistriţa-Năsăud − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Georg Jung. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul criticat instituie o discriminare între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, după cum acestea au fost titulari ai dreptului de proprietate asupra unor construcţii cu terenurile aferente sau terenuri agricole situate în intravilanul localităţilor sau au fost titulari ai dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole situate în extravilanul localităţilor şi care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi al Legii nr. 1/2000. Autorul excepţiei mai susţine că prin reglementarea dată de acest text se realizează de fapt o „expropriere”, întrucât nu se face trimitere la o viitoare reglementare a situaţiei juridice a terenurilor agricole aflate în extravilanul localităţilor, încălcându-se astfel prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicată. 

Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că „Legea nr. 10/2001, în ansamblul său, reprezintă o lege specială de reparaţie, conţinând norme ce vizează diferite categorii de bunuri cărora le este specific faptul preluării abuzive în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989. Numai legiuitorul este în drept a stabili care sunt categoriile de bunuri şi categoriile de persoane îndreptăţite la reconstituire sau restituire a unor bunuri preluate abuziv”. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost trecute în proprietatea statului, nefăcându-se altceva decât o aplicare a prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicată. De asemenea, arată Guvernul, nu se poate vorbi nici despre o încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, republicată, întrucât violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. 

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul, reglementând situaţia unor imobile, distinct de cea a terenurilor agricole şi forestiere, preluate de stat înainte de anul 1989, a realizat acest lucru în interesul oricărei persoane îndreptăţite, fără discriminare şi pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, republicată, arată că Legea nr. 10/2001 este o lege specială reparatorie, care stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate asupra unor imobile, respectiv a unor terenuri agricole şi forestiere preluate de stat înainte de 1989. Este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin deciziile nr. 34/2003, nr. 43/2003 şi nr. 483/2003 a statuat că textul legal criticat este constituţional. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conţinut:

− Art. 8 alin. (1): „Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.”

Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1), a căror redactare este următoarea:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 44 alin. (1): „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, şi prin Decizia nr. 483 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004, Curtea a decis că aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 16 şi art. 44 din Constituţie, republicată. 

În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că „dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii. Aşa fiind, [...] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate”. 

Cu privire la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea a decis prin aceleaşi decizii că textele legale criticate nu stabilesc vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arătate de către autorul excepţiei, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie, republicată. 

Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, neexistând temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. 

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia prin acest text s-ar realiza de fapt o „expropriere”, întrucât nu se face trimitere la o viitoare reglementare a situaţiei juridice a terenurilor agricole aflate în extravilanul localităţilor, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. 

Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv”. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1−3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Georg Jung în Dosarul nr. 4.220/2003 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud − Secţia civilă. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2004.