Decizia Curţii Constituţionale nr. 182/2004

M. Of. nr. 454 din 20 mai 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 182

din 22 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 94 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 94 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, excepţie ridicată de Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, în Dosarul nr. 3.591/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, personal, constatându-se lipsa părţii Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei declară că susţine excepţia aşa cum a fost formulată, depunând la dosar o copie a acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că luarea în custodie publică reprezintă o măsură administrativă de protecţie a libertăţii de circulaţie, necesară pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, şi nu o măsură preventivă luată în cursul urmăririi penale.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.591/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 94 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, excepţie ridicată de Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, într-o cauză civilă având ca obiect prelungirea duratei de luare în custodie publică a acestuia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt contrare art. 23 alin. (13) din Constituţie, republicată. În acest sens se arată că, potrivit unei rezoluţii a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, autorul excepţiei a fost luat în custodie publică şi depus în Centrul de Primire, Triere şi Cazare pentru Străini − Otopeni care, în baza regulamentului său de funcţionare, „este un loc închis, privativ de libertate”. Or, art. 23 alin. (13) din Constituţie, republicată, prevede că privarea de libertate nu poate fi decât o sancţiune de natură penală, iar împotriva sa nu a fost dispusă o asemenea măsură. Mai arată că, în nenumărate rânduri, i-a fost refuzată ieşirea în oraş, deşi în toate ţările europene centrele asemănătoare nu sunt închise, ci au un program prin care străinilor li se permite accesul în exterior.

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, în esenţă, criticile autorului excepţiei se întemeiază pe susţinerea potrivit căreia acesta este privat în totalitate de libertate prin norme inferioare legii, cuprinse în Regulamentul de funcţionare al Centrului de Primire, Triere şi Cazare pentru Străini − Otopeni.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, în susţinerea acestui punct de vedere, se arată că măsura luării în custodie nu reprezintă o sancţiune privativă de libertate, ci, astfel cum reiese chiar din redactarea art. 93 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, „este o măsură de restrângere a libertăţii de mişcare dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi returnat”. Se constată că, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale, acestea nu pot face obiectul controlului constituţionalităţii, sub acest aspect excepţia fiind inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 94 alin. (1) şi (2) din ordonanţa criticată nu este întemeiată, deoarece, în accepţiunea textului constituţional invocat şi a Codului penal, luarea în custodie publică nu reprezintă o sancţiune privativă de libertate. Luarea în custodie este o măsură specifică de control al imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte, de exemplu art. 2 pct. 3 şi 4 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 93 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 94 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, care prevăd:

− Art. 93 alin. (1), (2) şi (5): „(1) Luarea în custodie publică este o măsură de restrângere a libertăţii de mişcare dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi împotriva străinului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanţa a dispus expulzarea.

(2) În cazul străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, luarea în custodie publică se dispune de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea Autorităţii pentru străini sau a formaţiunilor sale teritoriale. […]

(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) şi (4), care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Autorităţii pentru străini.”;

− Art. 94 alin. (1) şi (2): „(1) Străinii luaţi în custodie publică vor fi introduşi în centre de cazare, denumite în continuare centre.

(2) Centrele sunt locuri închise, special amenajate, administrate de Autoritatea pentru străini, şi sunt destinate cazării temporare a străinilor declaraţi indezirabili sau împotriva cărora s-a dispus măsura returnării ori expulzării şi au fost luaţi în custodie publică.” În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 23 alin. (13) din Constituţie, republicată, care prevede: „Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă.

În esenţă, textele de lege criticate stabilesc că magistratul dispune, ca măsură de restrângere a libertăţii de mişcare, luarea în custodie publică a străinului care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de ordonanţă, precum şi împotriva străinului declarat indezirabil sau cu privire la care instanţa a dispus expulzarea. Străinii luaţi în custodie publică sunt introduşi în centre de cazare, care sunt locuri închise, special amenajate şi destinate cazării lor temporare.

Dispoziţiile legale referitoare la luarea în custodie publică a străinilor echivalează în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu arestarea preventivă care, potrivit art. 23 alin. (4) din Constituţie, republicată, poate fi dispusă de judecător şi numai în cursul procesului penal. În legătură cu această susţinere, Curtea constată că luarea în custodie publică a unui străin reprezintă o măsură administrativă, dispusă de magistrat, de restrângere temporară a libertăţii de circulaţie a străinilor declaraţi indezirabili şi care nu au putut fi returnaţi, iar nu o măsură preventivă luată în cursul urmăririi penale.

Curtea mai reţine că măsura administrativă a restrângerii dreptului la liberă circulaţie este în concordanţă cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, republicată, şi ale art. 2 pct. 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în virtutea cărora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice.

Aşadar, art. 93 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 94 alin. (1) şi (2) din ordonanţa de urgenţă criticată nu încalcă prevederile art. 23 alin. (13) din Constituţie, republicată, deoarece măsurile dispuse prin acestea nu sunt de natură penală, iar luarea în custodie publică nu este o sancţiune privativă de libertate.

Celelalte aspecte înfăţişate de autorul excepţiei, în sensul că, „în nenumărate rânduri, i-a fost refuzată ieşirea în oraş, deşi în toate ţările europene centrele asemănătoare nu sunt închise, ci au un program prin care străinilor li se permite accesul în exterior”, nu reprezintă critici de neconstituţionalitate, ci privesc aplicarea legii, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 94 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, excepţie ridicată de Akram Saleh Ibrahim Zendah, alias Tafesh Akram, în Dosarul nr. 3.591/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2004.