Decizia Curţii Constituţionale nr. 17/2004

M. Of. nr. 124 din 11 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 17

din 22 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cu modificările şi completările ulterioare

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Uzinele Sodice Govora” − S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.086/2003 al Tribunalului Vâlcea − Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Gabriela Andrei, personal, constatându-se lipsa autorului excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Gabriela Andrei depune note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând în acest sens că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 a fost respinsă prin Legea nr. 565 din 22 decembrie 2003.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.086/2003, Tribunalul Vâlcea − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Uzinele Sodice Govora” − S.A. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect acordarea plăţilor compensatorii salariaţilor disponibilizaţi în temeiul ordonanţei criticate.

În motivarea excepţiei se susţine că prin dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, care exceptează de la obligaţia acordării plăţilor compensatorii potrivit contractelor colective de muncă numai acele societăţi comerciale ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, în perioada cuprinsă între 5 martie − 11 aprilie 2003, se creează o situaţie discriminatorie între societăţile comerciale care efectuează concedieri colective în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003. În consecinţă, se consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare principiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) teza ultimă şi art. 135 alin. (1), întrucât „prin aplicarea lor nu se creează un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi nu este ocrotită proprietatea”.

Tribunalul Vâlcea − Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată, pe de o parte, că excepţia „excedează temeiului juridic al acţiunii, ce rezidă în prevederile contractului colectiv de muncă pe anii 2002−2003”, iar pe de altă parte, că textul de lege criticat reglementează o excepţie de la obligaţia acordării plăţilor compensatorii pentru acele societăţi ale căror acţiuni au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003, ceea ce nu constituie în sine o îngrădire nejustificată a dreptului de proprietate sau a libertăţii comerţului şi a protecţiei concurenţei loiale. Mai arată că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 nu vizează persoane fizice sau juridice care se află în situaţii asemănătoare, aşa încât nu se poate vorbi despre discriminare.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate reprezintă „o opţiune a legiuitorului pentru reglementarea modului de aplicare a măsurilor de protecţie socială, pentru situaţii diferite şi în raport cu posibilităţile existente în privinţa îndeplinirii acestor măsuri, iar prin aplicarea acestora nu se încalcă în vreun mod principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate”. În plus, consideră că dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) teza ultimă şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare, sub aspectul efectuării plăţilor compensatorii, între societăţile comerciale cu capital majoritar de stat la care se fac concedieri colective, se arată că textul criticat reglementează două situaţii diferite: societăţile comerciale din portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, aflate în curs de privatizare, şi societăţile comerciale privatizate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor acestora. Aşa fiind, consideră că art. II din ordonanţa criticată nu se aplică unor persoane fizice sau juridice care se află în situaţii juridice similare şi, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, „principiul egalităţii nu interzice reguli specifice în cazul unei diferenţe de situaţii”. Mai arată că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a statuat că „orice diferenţă de tratament făcută de stat între persoanele aflate în situaţii similare trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă”. Apreciază că invocarea încălcării prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituţie este nerelevantă pentru soluţionarea cauzei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 nu se aplică societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrării în vigoare a actului normativ sus-menţionat şi data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) teza ultimă şi ale art. 135 alin. (1). Potrivit Constituţiei României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea şi renumerotarea textelor, art. 134 alin. (2) lit. a) a devenit art. 135 alin. (2) lit. a), iar art. 135 alin. (1) a devenit art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi. Aceste dispoziţii constituţionale prevăd următoarele:

− Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]”;

− Art. 135 alin. (2) lit. a): „Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 a fost respinsă prin Legea nr. 565 din 22 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003. În consecinţă, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare […]”, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă şi urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uzinele Sodice Govora” − S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.086/2003 al Tribunalului Vâlcea − Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2004.