Decizia Curţii Constituţionale nr. 179/2004

M. Of. nr. 499 din 3 iunie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 179

din 22 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Mihai Paul Cotta − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.319/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ. 

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Ilie Gheorghe Vasile Cornel solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că dispoziţiile art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000, potrivit cărora au dreptul să participe la activitatea birourilor electorale numai membrii partidelor parlamentare, contravin prevederilor art. 16 şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, republicată. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic poate fi reglementat diferit. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.319/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 24 şi 26 din Legea nr. 3/2000 sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd participarea în Biroul Electoral Central, precum şi în birourile electorale de circumscripţie şi în cele ale secţiilor de votare a reprezentanţilor partidelor care nu sunt reprezentate în Parlament, în cazul referendumului naţional, sau în consiliul local ori judeţean, în cazul referendumului local. 

Potrivit autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată. 

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei, consideră că textele de lege criticate „nu contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală”. Potrivit opiniei instanţei, „a stabili anumite condiţii de reprezentativitate, competenţă sau calificare pentru exercitarea anumitor activităţi, în condiţiile legii, nu înseamnă o încălcare a egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fiecare cetăţean având vocaţia şi şansa de a exercita aceste activităţi, fără discriminări sau privilegii, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute în legea specială”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, în esenţă, că este justificată deosebirea de tratament juridic între partidele care au reprezentare în Parlament sau în autorităţile locale ale administraţiei publice şi cele care nu au o asemenea reprezentare, ceea ce, în consecinţă, „nu înseamnă o încălcare a egalităţii în drepturi”. Guvernul mai arată că „principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit”. 

Avocatul Poporului consideră excepţia neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arată că diferenţierea făcută de legiuitor între reprezentanţii partidelor politice după cum sunt sau nu reprezentate în Parlament îşi are justificarea în situaţia juridică diferită a acestora, fundamentată „pe diferenţa de legitimitate politică a acestor două categorii de partide politice”. Totodată se precizează că, „în ceea ce priveşte principiul egalităţii în faţa legii, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1/1994, statuând că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite”. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform memoriului depus de autorul excepţiei, dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările ulterioare, texte care au următorul cuprins:

− Art. 24 alin. (1): „Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, dintre care unul va îndeplini funcţia de preşedinte, precum şi din câte un delegat al fiecărui partid politic reprezentat în Parlament.”;

− Art. 26 alin. (1): „Birourile electorale de circumscripţie ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi birourile electorale ale secţiilor de votare se compun dintr-un preşedinte şi cel mult 6 delegaţi ai partidelor politice reprezentate în Parlament, în cazul referendumului naţional, sau ai partidelor politice reprezentate în consiliul local sau judeţean, în cazul referendumului local.”

Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea că textele menţionate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, text care are următorul cuprins: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi prin distincţia pe care o fac în legătură cu participarea în organismele electorale între partidele politice, bazată pe criteriul reprezentării lor în Parlament sau în consiliile judeţene ori în cele locale. 

Analizând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. 

Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la nediscriminare, că egalitatea în drepturi nu exclude un tratament juridic diferit în cazul unor situaţii juridice diferite, când acesta are o justificare obiectivă şi raţională. 

Dispoziţiile legale criticate, care reglementează componenţa Biroului Electoral Central, a birourilor electorale de circumscripţie şi a birourilor electorale ale secţiilor de votare, stabilind că numai partidele care au reprezentare parlamentară, în cazul referendumului naţional, sau care sunt reprezentate în consiliul local sau judeţean, în cazul referendumului local, pot desemna delegaţi în organismele electorale respective, au la bază un criteriu raţional şi obiectiv. În nici un caz nu se putea accepta ca din aceste birouri electorale să facă parte reprezentanţi ai tuturor partidelor politice existente în ţară, întrucât astfel aceste organisme ar fi devenit nefuncţionale, iar activitatea electorală ar fi riscat să se blocheze. 

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.319/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2004.