Decizia Curţii Constituţionale nr. 174/2004

M. Of. nr. 460 din 21 mai 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 174

din 15 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mircea Pascu, Constantin Pascu, Cristian Pascu şi Viorica Paraian în Dosarul nr. 6.732/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia − Secţia civilă. 

La apelul nominal se prezintă Mircea Pascu, personal şi asistat de avocat Nicolae Ion Scorei, precum şi Constantin Pascu, Cristian Pascu şi Viorica Paraian, reprezentaţi prin acelaşi avocat, lipsind statul român prin Ministerul Finanţelor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Avocatul autorilor excepţiei susţine neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, depunând în acest sens note scrise. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, întrucât legiuitorul este singurul competent să stabilească modalităţile de restituire a imobilelor preluate abuziv sau de acordare a dreptului la despăgubire, în funcţie de situaţia diferită a acestor imobile. De asemenea, nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.732/2003, Curtea de Apel Alba Iulia − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mircea Pascu, Constantin Pascu, Cristian Pascu şi Viorica Paraian. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, întrucât, în măsura în care tuturor cetăţenilor prejudiciaţi de regimul comunist li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri, este discriminatorie prevederea prin care unora li se cuvin despăgubiri în bani, iar altora în acţiuni şi titluri de valoare. Potrivit Constituţiei, acest drept nu este afectat de nici o condiţie, persoana expropriată având dreptul la despăgubiri băneşti pentru repararea prejudiciului. Or, în condiţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, dreptul la despăgubiri este recunoscut doar sub condiţia suspensivă a acceptării de titluri de valoare sau de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, ceea ce contravine art. 44 din Constituţie, republicată. 

Curtea de Apel Alba Iulia − Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 este, în parte, întemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 11 alin. (8), care limitează posibilităţile de despăgubire prin echivalent a proprietarilor de imobile expropriate, care nu mai pot fi restituite în natură, la acordarea de titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, cu excluderea celorlalte două modalităţi reglementate de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de deţinător ori acordarea de despăgubiri băneşti, constituie o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, foştii proprietari deposedaţi în alt mod decât prin expropriere beneficiind de oricare dintre modalităţile de despăgubire, fiind, deci, privilegiaţi. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. 

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca neîntemeiate criticile invocate de autorii excepţiei, arătând că este de competenţa legiuitorului să stabilească modalitatea concretă de restituire, având în vedere situaţiile diferite în care se află imobilele preluate abuziv, acest fapt nefiind de natură să creeze discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sunt încălcate dispoziţiile art. 44 din Constituţie, republicată, folosirea efectivă a titlurilor de valoare în cadrul procesului de privatizare, precum şi cotaţia acţiunilor pe piaţa de capital fiind dovada faptului că acestea nu sunt lipsite de valoare economică. 

Guvernul arată că textul de lege criticat conţine reguli speciale privind restituirea prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, stabilind modalităţile de despăgubire a foştilor proprietari în funcţie de modul de preluare a imobilului de către stat, fără a aduce astfel vreo limitare dreptului de proprietate. Dispoziţia criticată nu creează nici discriminări între cetăţeni, întrucât egalitatea în drepturi nu împiedică statul să legifereze diferit în considerarea unor circumstanţe diferite. 

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se aplică nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice care solicită retrocedarea unui imobil aflat în situaţia reglementată de acest text de lege. Pe de altă parte, întrucât persoanele care pot solicita măsuri reparatorii prin echivalent nu au calitatea de proprietar în momentul solicitării restituirii, textele legale criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată. 

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are următorul conţinut:

− Art. 11 alin. (4) şi (8): „(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil [...]

(8) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2), (3) şi (6) din Constituţia României, republicată, care au următorul conţinut:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 44. alin. (2), (3) şi (6): „(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. 

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. [...]

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au instituit o procedură administrativă sui-generis având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945− 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor, deţinute la data intrării în vigoare de persoanele juridice prevăzute de art. 20 alin. (1). 

Textul de lege criticat este considerat a fi în contradicţie cu art. 44 alin. (2), (3) şi (6) din Constituţia republicată, întrucât, în opinia autorilor excepţiei, prin stabilirea de măsuri reparatorii numai în echivalent, respectiv în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, statul îşi încalcă obligaţia, constituţional asumată, de a ocroti proprietatea, care, astfel, încetează de a mai fi inviolabilă. 

O atare critică este evident nefondată în situaţia în care obiectul notificării îl constituie un imobil preluat de stat cu titlu, prin expropiere. Aşa cum Curtea a statuat în precedent, prin efectul unei atare preluări, proprietarul iniţial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în această calitate, este îndreptăţit să exercite toate prerogativele dreptului său asupra bunului. Altfel spus, titularul iniţial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data notificării persoanei juridice deţinătoare, ci doar posibilitatea de a obţine reconstituirea acesteia, nu are cum să invoce încălcarea − pe calea reglementării criticate − a unui drept pe care nu îl mai are. 

Aşadar, sub acest aspect, nu există nici o contradicţie între textele de lege prevăzute de art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 şi principiul constituţional al inviolabilităţii dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Legea fundamentală, motiv pentru care Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 

În ceea ce priveşte restituirea prin echivalent, care se impune ca excepţie de la regula restituirii în natură şi care se aplică doar atunci când, din motive strict determinate de lege, aceasta din urmă nu poate opera, legiuitorul a stabilit că prejudiciul creat prin preluarea abuzivă a imobilelor de către stat poate fi acoperit, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, prin acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin despăgubiri băneşti. 

Modalitatea efectivă de restituire prin echivalent este diferită după cum imobilele au fost preluate cu titlu valabil sau fără titlu valabil ori în funcţie de destinaţia lor, respectiv dacă au fost sau nu locuinţe. Ipoteza prevăzută de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 vizează situaţia în care terenul expropriat, deci preluat cu titlu valabil, este integral ocupat de lucrările pentru care s-a dispus expropierea, situaţie în care măsurile reparatorii prin echivalent se vor stabili pentru întregul imobil. Referitor la categoria de măsuri ce pot fi alese de către persoana îndreptăţită la restituire, potrivit art. 11 alin. (8) din lege, în cazul în care obiect al cererii de restituire este un imobil construcţie cu destinaţie de locuinţă, titularul cererii are posibilitatea de a opta între acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital. 

Stabilirea modalităţii de restituire prin echivalent, ca de altfel şi a cuantumului prejudiciului suferit, nu reprezintă însă o problemă de constituţionalitate, ci o opţiune a legiuitorului, care este în concordanţă cu spiritul Legii nr. 10/2001, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, pe de o parte, şi care ţine de politica legislativă fiscală a statului, pe de altă parte. Aşa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţia republicată, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mircea Pascu, Constantin Pascu, Cristian Pascu şi Viorica Paraian în Dosarul nr. 6.732/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia − Secţia civilă. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2004.