Decizia Curţii Constituţionale nr. 16/2004

M. Of. nr. 123 din 11 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A Nr. 16

din 22 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Florentina Geangu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Florea Marinel Dumitru în Dosarul nr. 6.033/2003 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, arată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se referă la o omisiune legislativă, ceea ce excedează competenţei de soluţionare a Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, arată că textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 6.033/2003, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Florea Marinel Dumitru într-un proces având ca obiect plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale se încalcă prevederile art. 23 alin. (9) şi art. 26 din Constituţie, întrucât nu se stabileşte un prag minim de alcoolemie peste care consumul de alcool să fie incriminat ca şi contravenţie.

Judecătoria Arad apreciază că excepţie este neîntemeiată, întrucât „faţă de pericolul social pe care îl prezintă pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice este necesar să fie sancţionată ca şi contravenţie indiferent de îmbibaţia alcoolică existentă în sânge”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.

Guvernul consideră excepţia ca neîntemeiată. Se arată că legiuitorul a sancţionat penal sau contravenţional, în funcţie de gradul de intoxicaţie alcoolică a conducătorului unui vehicul. Pentru contravenţii, limita îmbibaţiei alcoolice sau, după caz, a concentraţiei în aerul expirat trebuie să se situeze sub limitele prevăzute la art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Lipsa unor dispoziţii referitoare şi la un prag minim pentru alcoolemie, în cazul contravenţiei, este justificată de pericolul pe care-l prezintă alcoolul pentru siguranţa circulaţiei rutiere, astfel că legiuitorul a înţeles să sancţioneze conducerea de autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice indiferent de limita inferioară a alcoolemiei. Dispoziţiile art. 23 alin. (9) − în prezent alin. (12) − nu sunt incidente în cauză, deoarece ele au în vedere ipoteza săvârşirii unei infracţiuni, iar nu a unei contravenţii. În orice caz, sancţiunea contravenţională aplicată în cauză este constituţională şi s-a întemeiat pe lege. Nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 26 din Constituţie, deoarece dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi comportă anumite limite, determinate de protecţia ce trebuie asigurată celorlalţi.

Avocatul Poporului consideră că excepţia privind dispoziţiile art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, faţă de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, este neîntemeiată, deoarece gravitatea conducerii pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice impune măsuri adecvate pentru apărarea valorilor angajate în traficul rutier, iar sancţiunea este stabilită şi aplicată în condiţiile şi în temeiul legii. Se apreciază că prevederile art. 26 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut: „Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 8.000.000 lei următoarele fapte:

a) conducerea vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie infracţiune;”

Aceste prevederi legale sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare art. 23 alin. (9) din Constituţie, referitor la legalitatea pedepsei [devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 23 alin. (12)], deoarece nu prevăd un prag minim de alcoolemie peste care consumul de alcool să fie considerat contravenţie. De asemenea, consideră că sunt contrare şi art. 26 din Constituţie, referitor la obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată şi la dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi. Se invocă în sprijinul acestei critici modul în care se stabileşte această contravenţie şi faptul că legea lasă la aprecierea organului constatator dacă o persoană se află sau nu sub influenţa alcoolului, deşi acesta nu are pregătire medicală ca să facă astfel de aprecieri.

Analizând textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate.

Dispoziţiile art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevăd ca fiind contravenţie şi sancţionează cu amendă conducerea pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, cu condiţia negativă ca această faptă să nu constituie infracţiune, adică făptuitorul să nu aibă o concentraţie alcoolică în sânge sau în aerul expirat mai mare de 0,80 g/l, respectiv 0,40 mg/l de alcool pur.

Faţă de pericolul deosebit pe care îl prezintă fapta pentru valorile sociale (persoane, bunuri) angajate în traficul rutier, legiuitorul a considerat că există contravenţie şi deci trebuie să fie sancţionată cu amendă contravenţională de minimum 2 şi maximum 8 milioane lei conducerea nu numai a unui autovehicul [ca în cazul infracţiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002], dar şi a unui vehicul, sub influenţa băuturilor alcoolice, oricât de mic ar fi gradul de intoxicaţie alcoolică a făptuitorului. Acest pericol justifică restrângerea dreptului şi a libertăţii de a conduce vehicule pe drumurile publice în condiţiile art. 53 din Constituţie. Fapta fiind corect şi complet caracterizată, iar sancţiunea fiind întemeiată pe fapta săvârşită, nu se poate vorbi de încălcarea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, republicată, şi nici de nesocotirea prevederilor art. 26, câtă vreme, prin fapta sa, conducătorul de vehicul aflat sub influenţa alcoolului pune în pericol viaţa, integritatea corporală şi bunurile celorlalţi participanţi la traficul rutier.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Florea Marinel Dumitru în Dosarul nr. 6.033/2003 al Judecătoriei Arad.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2004.