Decizia Curţii Constituţionale nr. 164/2004

M. Of. nr. 429 din 13 mai 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 164

din 1 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Afrodita Laura Tutunaru − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Oltea Hotopilă, prin mandatar Ştefania Hotopilă, în Dosarul nr. 4.961/2003 al Curţii de Apel Suceava − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

La apelul nominal se prezintă Oficiul Registrului Comerţului Suceava, prin reprezentant, cu delegaţie la dosar, şi lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Reprezentantul Oficiului Registrului Comerţului Suceava solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale privitoare la cazurile de dizolvare judiciară a societăţilor comerciale sunt independente de normele cuprinse în actele constitutive ale societăţii şi nu vin în contradicţie cu acestea. Dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii de lichidare care este supusă unor cerinţe de publicitate sub supravegherea puterii judecătoreşti. La edictarea normelor criticate legiuitorul a ţinut seama de principiile constituţionale în scopul apărării dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, republicată, sunt stabilite de lege. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, întrucât prevederea legală criticată nu încalcă principiul ocrotirii şi garantării dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, este de natură a conserva şi proteja acest drept al asociaţilor şi al societăţii. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.961/2003, Curtea de Apel Suceava − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare. 

Excepţia a fost ridicată de Oltea Hotopilă, prin mandatar Ştefania Hotopilă, în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea cererii de dizolvare şi lichidare a Societăţii Comerciale „Roti Expres” − S.R.L. din Rădăuţi, formulată de asociatul Nae Constantin. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât, deşi modul de dizolvare şi lichidare a societăţii comerciale este prevăzut prin statut, se instituie şi posibilitatea de dizolvare pe cale judiciară a societăţii, la cererea unui asociat, pentru motive vagi privind neînţelegeri grave între asociaţi. Autorul excepţiei susţine că, urmare aplicării acestor prevederi legale, a pierdut proprietatea spaţiului comercial afectat societăţii comerciale menţionate, care a fost vândut pentru acoperirea unor cheltuieli inexistente. 

Curtea de Apel Suceava − Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu se aduce atingere dreptului de proprietate, dispoziţiile legale criticate dând expresie unui alt principiu, potrivit căruia nimeni nu poate rămâne asociat cu o persoană sau cu mai multe persoane fără voinţa sa, atunci când între asociaţi au intervenit grave neînţelegeri care împiedică buna desfăşurare a activităţii. 

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu există nici o legătură între dreptul de proprietate al recurentei şi dizolvarea judiciară a societăţii la care aceasta deţine calitatea de asociat. Prevederile legale criticate stabilesc o modalitate particulară de dizolvare a societăţii, şi anume prin hotărâre judecătorească, în cazul în care există neînţelegeri grave între asociaţi. Textul nu conduce însă la o dizolvare automată a societăţii, întrucât instanţa de judecată va trebuie să analizeze situaţia de fapt din care poate rezulta existenţa sau inexistenţa unei vădite imposibilităţi a societăţii de a-şi continua activitatea. În opinia Guvernului, o asemenea măsură nu poate fi dispusă în situaţia în care societatea poate continua fără asociaţii din a căror culpă au intervenit neînţelegerile, având în vedere că asociaţii nemulţumiţi pot alege soluţia retragerii din societate ori, dimpotrivă, este aleasă soluţia excluderii asociatului culpabil. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat, potrivit căruia o societate se dizolvă prin hotărârea tribunalului, nu încalcă dispoziţiile referitoare la garantarea proprietăţii. De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege, în cazul de faţă Legea nr. 31/1990. Or, stabilirea competenţei tribunalului în procedura de dizolvare a societăţii comerciale are drept scop conservarea patrimoniului societăţii aflate în procedura de faliment, astfel încât, prin această măsură, legiuitorul a urmărit garantarea proprietăţii societăţii care se va dizolva. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, cu următorul conţinut:

Art. 222 alin. (1) lit. e): „(1) Societatea se dizolvă prin: [...]

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, republicată, al căror conţinut este următorul:

Art. 44 alin. (2) teza întâi: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează una dintre modalităţile de dizolvare a societăţilor comerciale, la cererea oricărui asociat, pentru motivele enumerate, de natură a tulbura funcţionarea societăţii. 

Dispoziţia legală atacată, reglementând posibilitatea de dizolvare a societăţii comerciale pe cale judiciară, la cererea unuia dintre asociaţi, nu încalcă în nici un fel principiul garantării dreptului de proprietate consacrat prin art. 44 din Constituţie, republicată, dat fiind că, prin efectul dizolvării societăţii, nu este atins acest drept al asociaţilor asupra patrimoniului societăţii. De altfel, prin dizolvare, societatea nu se desfiinţează, ci continuă să existe, dar numai pentru operaţiunile relative de lichidare şi fiecare dintre asociaţi beneficiază de posibilitatea şi mijloacele legale de a-şi apăra drepturile şi interesele, inclusiv dreptul de proprietate. 

Prin urmare, prevederile legale criticate nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate, dar sunt menite să asigure conservarea acestui drept şi să permită exercitarea lui în limitele stabilite de lege. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Oltea Hotopilă, prin mandatar Ştefania Hotopilă, în Dosarul nr. 4.961/2003 al Curţii de Apel Suceava − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2004.