Decizia Curţii Constituţionale nr. 160/2004

M. Of. nr. 425 din 12 mai 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 160

din 1 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950−1961, cu modificările şi completările ulterioare

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950−1961, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Maria Stigelbauer în Dosarul nr. 9.055/CA/2003 al Curţii de Apel Timişoara − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 52D/2004, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950−1961, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Aurel Beian în Dosarul nr. 2.981/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere conţinutul similar al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. 

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. 

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi celor ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 52D/2004 la Dosarul nr. 28D/2004, care este primul înregistrat. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări între anumite categorii de cetăţeni. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 16 decembrie 2003 şi 20 ianuarie 2004, pronunţate în Dosarele nr. 9.055/CA/2003 şi nr. 2.981/2003, Curtea de Apel Timişoara − Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950−1961, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, în întregul său, excepţie ridicată de Maria Stigelbauer şi de Aurel Beian în cadrul unor cauze având ca obiect contestaţii împotriva hotărârilor prin care li s-au respins acordarea unor drepturi de către casele judeţene de pensii. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că Legea nr. 309/2002 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 42 din Constituţie, republicată, precum şi reglementările cuprinse în art. 4 pct. 2 şi pct. 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu recunoaşte şi nu acordă aceleaşi drepturi tuturor persoanelor care au efectuat stagiul militar prin obligarea la muncă forţată. De asemenea, prin faptul că se limitează perioada de acordare a unor drepturi doar pentru o parte din militarii care au efectuat stagiul militar într-o anumită structură organizatorică, faţă de ceilalţi care au efectuat stagiul militar tot în detaşamente de muncă, însă înainte de trecerea acesteia în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii. 

Curtea de Apel Timişoara − Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât „Este dreptul suveran al statului de a acorda despăgubiri unor persoane, cetăţeni români, de a stabili categoriile de persoane, cuantumul despăgubirilor acordate, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de aceste drepturi”. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile actului normativ criticat sunt constituţionale. 

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că dispoziţiile Legii nr. 309/2002 sunt constituţionale, arătând că legiuitorul este suveran în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri anumitor categorii de persoane, iar „stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea acestor drepturi, intenţia sa de a recunoaşte şi acorda unele drepturi numai persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 309/2002 nu constituie discriminare” şi, ca atare, art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat. În ceea ce priveşte prevederile art. 42 din Constituţie, apreciază că nici această critică nu poate fi primită, întrucât prin lege se recunosc şi se acordă unele drepturi persoanelor care au desfăşurat „o activitate cu caracter discriminator şi înjositor, ce a corespuns definiţiei date «muncii forţate» de către Organizaţia Internaţională a Muncii”. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu caracter reparatoriu, persoanelor care în perioada 1950−1961 au efectuat stagiul militar prin muncă prestată în cadrul detaşamentelor de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii (organizată, în baza unor principii proprii de funcţionare, în subordinea fostului Minister al Construcţiilor, şi nu al fostului Minister al Forţelor Armate), în condiţii discriminatorii şi înjositoare. Ca atare, „există o deosebire esenţială între aceste categorii de persoane şi cele care au efectuat stagiul militar în unităţi militare”. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu presupune uniformitate, putând fi instituite tratamente juridice diferite pentru anumite categorii de persoane, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile Legii nr. 309/2002 „nu contravin nici unui text din Constituţie”. Astfel, apreciază că limitarea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 doar la persoanele care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul fostei Direcţii Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950−1961, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu de constituţionalitate. 

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Deşi unul dintre autorii excepţiei, Aurel Beian, critică întreaga Lege nr. 309/2002, fiind nemulţumit de refuzul Casei Judeţene de Pensii Mureş de a-i acorda drepturile prevăzute în această lege, Curtea constată că, în realitate, textul vizat de autorul excepţiei este art. 1 din lege, care determină categoria persoanelor beneficiare. 

Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950−1961 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002), cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: „Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950−1961.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 42 din Constituţia României revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au următorul conţinut:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 42: „(1) Munca forţată este interzisă. 

(2) Nu constituie muncă forţată:

a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.”

De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile cuprinse în art. 4 pct. 2 şi 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Conform acestora, „Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie” şi „Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în sensul prezentului articol [...] b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;”. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Legea nr. 309/2002 are caracter reparatoriu şi reglementează recunoaşterea şi acordarea unor drepturi pentru privaţiunile suferite de persoanele care în perioada 1950−1961 au fost obligate să efectueze stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii. 

Curtea constată că stabilirea categoriilor de persoane cărora li se acordă anumite reparaţii pentru constrângerile şi privaţiunile suferite în trecut, fiind o problemă de opţiune a legislatorului pozitiv, intră în atribuţiile exclusive ale autorităţii legiuitoare, cu condiţia ca, evident, să nu instituie privilegii ori discriminări între persoanele care se încadrează în aceeaşi categorie şi se află într-o situaţie identică. Din textul art. 1 al Legii nr. 309/2002 nu rezultă nici privilegii şi nici discriminări care să contravină art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată. 

Totodată, Curtea reţine că textul legal criticat defineşte categoria persoanelor beneficiare ale drepturilor recunoscute şi acordate de Legea nr. 309/2002. Astfel, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. În cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate instanţa judecătorească urmează să stabilească dacă anumite persoane se încadrează sau nu în categoria definită. Aceasta constituie o problemă de fapt, a cărei stabilire, ca şi aplicarea legii într-o cauză concretă, intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională neputând controla, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „modul de interpretare şi aplicare a legii”, ci se pronunţă numai asupra problemelor de drept. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950−1961, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Maria Stigelbauer în Dosarul nr. 9.055/CA/2003 al Curţii de Apel Timişoara − Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Aurel Beian în Dosarul nr. 2.981/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie − Secţia de contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2004.