Decizia Curţii Constituţionale nr. 158/2004

M. Of. nr. 420 din 11 mai 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 158

din 30 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Gabriela Dragomirecu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Costin Ţugui în Dosarul nr. 1.425/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât apreciază că textele de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.425/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Costin Ţugui într-o cauză de contencios administrativ. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, „întrucât nu prevede accesul liber la datele personale ale persoanei care solicită date despre [...] persoana sa şi nu a altor persoane”, astfel încât contravine dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 2, 7, 8, 10, 29 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia de contencios administrativ consideră că art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile cu privire la datele personale, noţiune ce nu poate fi asimilată cu cea cuprinsă în art. 31 alin. (2) din Constituţie, republicată, care „se referă la neîngrădirea informaţiei de interes public”. Mai mult, apreciază că legiuitorul are posibilitatea să stabilească informaţiile care au caracter public, ca şi excepţiile de la accesul liber al cetăţenilor la unele informaţii de interes public. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 31 alin. (1) şi (2), ci, dimpotrivă, „constituie un adevărat reflex al lor”, conturând „limitele juridice ale dreptului fundamental la informaţie”. Consideră, de asemenea, că raţiunea exceptării informaţiilor cu privire la date personale de la accesul liber al cetăţenilor constă „în obligaţia autorităţilor publice de a asigura, în cadrul operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, garantarea şi protejarea celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată”. 

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul la informaţie nu implică şi accesul la informaţiile cu privire la date personale, care nu fac parte din categoria informaţiilor publice. Informaţia de interes public este definită, prin Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, ca fiind acea informaţie „care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice”. De asemenea, arată că textul de lege criticat este în consens şi cu prevederile art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, care prevede: „(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii: [...]

d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 31 alin. (1) şi (2), al căror conţinut este următorul: „(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. 

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

De asemenea, autorul excepţiei consideră că textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este în contradicţie şi cu unele prevederi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume cu: art. 2, potrivit căruia fiecare se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile din declaraţie, fără nici o deosebire de ordin politic sau statut civil; art. 7, referitor la egalitatea şi protecţia tuturor oamenilor în faţa legii, fără discriminări; art. 8, privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanţelor de judecată împotriva actelor care le violează drepturile fundamentale; art. 10, care dispune în legătură cu dreptul oricărei persoane de a fi ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal indepedent şi imparţial; art. 29, care prevede că, în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, orice persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în sensul asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi; art. 30, cu privire la imposibilitatea interpretării prevederilor declaraţiei sau săvârşirii vreunei activităţi sau act, care să conducă la desfiinţarea drepturilor şi libertăţilor enunţate în aceasta. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine:

Art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile cu privire la datele personale, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, contravine art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi art. 2, 7, 8, 10, 29 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 

Prevederile constituţionale menţionate consacră dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit „la orice informaţie de interes public” şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă „a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”. Aşadar, dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie se referă numai la informaţiile de interes public, în sensul căruia, art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 stabileşte că „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”. Prin autoritate publică sau instituţie publică, conform lit. a) a art. 2 din lege, „se înţelege orice autoritate sau instituţie publică, precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, potrivit Constituţiei”. În condiţiile aceleiaşi legi, oricărei persoane i se asigură accesul liber şi neîngrădit cu privire la informaţiile de interes public, pe care are dreptul să le solicite şi să le obţină de la autorităţile şi instituţiile publice. 

Astfel cum rezultă chiar din titlul Legii nr. 544/2001, obiectul său de reglementare priveşte doar liberul acces la informaţiile de interes public, aşa încât informaţiile privind datele personale, prin care, potrivit art. 2 lit. c) din lege, „[...] se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă”, sunt exceptate, conform art. 12 alin. (1) lit. d) din lege, de la accesul liber al cetăţenilor. Faţă de cele arătate, rezultă că nici prevederile constituţionale ale art. 31 şi nici dispoziţiile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, menţionate ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză. 

Stabilirea, în concret, dacă anumite informaţii intră sau nu în sfera noţiunii „de informaţie cu privire la datele personale” nu este o problemă de constituţionalitate, ci reprezintă un aspect ce ţine de competenţa instanţei de judecată. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Costin Ţugui în Dosarul nr. 1.425/2003 al Curţii de Apel

Bucureşti − Secţia de contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 martie 2004.