Decizia Curții Constituționale
nr. 157/2004
M. Of. nr.
412 din 10 mai 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D E C I Z I A Nr. 157
din 30 martie 2004
referitoare la
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, republicată
Costică Bulai − președinte
Nicolae Cochinescu − judecător
Constantin Doldur − judecător
Șerban Viorel Stănoiu −
judecător
Lucian Stângu − judecător
Ioan Vida − judecător
Aurelia Popa − procuror
Maria Bratu
− magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea
excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
prețioase în România, introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea
acestei ordonanțe, excepție ridicată de Nicolae V. Ceptureanu
și Senia Elena Anghelescu
în Dosarul nr. 9.813/2003 al Tribunalului Prahova − Secția civilă.
La apelul nominal sunt prezenți
autorii excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Părțile prezente solicită admiterea
excepției, pentru aceleași motive pe care le-au invocat în fața instanței
judecătorești în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepției, arătând că, de fapt, autorul excepției critică
o omisiune legislativă; or, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992,
republicată, În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunță
numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa
prevederea legală supusă controlului [...].
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține
următoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie
2003, pronunțată în Dosarul nr. 9.813/2003, Tribunalul Prahova −
Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în
România, introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanțe, excepție
ridicată de Nicolae V. Ceptureanu și Senia Elena Anghelescu.
În motivarea excepției de
neconstituționalitate se susține că sintagma cu încălcarea reglementărilor în vigoare la
data confiscării, din textul criticat, exclude în mod discriminatoriu de la
măsurile reparatorii persoanele cărora le-au fost confiscate astfel de bunuri
în baza unor acte normative care în mod abuziv îngrădeau dreptul de
proprietate. În acest fel, arată autorul excepției, sunt încălcate prevederile
art. 41 alin. (1) și (2), precum și ale art. 135 din Constituție.
Instanța de judecată consideră excepția ca fiind
neîntemeiată, arătând că, potrivit principiului constituțional al neretroactivității, o lege civilă se aplică situațiilor
care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare. De asemenea, arată că
dispozițiile art. 341 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
190/2000 sunt constituționale dacă sunt interpretate prin coroborare cu
dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și
Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de
neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că textul criticat nu
contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției, arătând
că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituția republicată,
conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 341
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2001 sunt constituționale,
întrucât măsura confiscării metalelor prețioase a fost dispusă în baza
Decretului nr. 210/1960.
Președinții celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de
neconstituționalitate ridicată.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului,
dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă,
potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.
Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
prețioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
572 din 16 noiembrie 2000. Aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr.
261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanțe, lege publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2002, cu următoarea
redactare: Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase,
de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea
reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 și până în anul 1990, pot
solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul
reclamantului, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii de
aprobare a prezentei ordonanțe de urgență.
Textele constituționale invocate de
autorii excepției sunt cele ale art. 41 alin. (1) și (2) și art. 135 din
Constituție, care, ulterior sesizării, a fost modificată și completată prin
Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 și republicată de
Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea
denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele
constituționale invocate au numerotarea și conținutul următoare:
− Art. 44 alin. (1) și
(2): (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt
garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este
garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii
străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra
terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea
Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe
bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și
prin moștenire legală.;
− Art. 136: (1) Proprietatea
este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este
garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților
administrativ-teritoriale.
(3) Bogățiile de interes public ale
subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil,
de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei
economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de
legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
(4) Bunurile proprietate publică
sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în
administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi
concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită
instituțiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este
inviolabilă, în condițiile legii organice.
Examinând excepția de
neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior ridicării excepției, Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 190/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.
261/2002, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77
din 29 ianuarie 2004, cu titlul modificat. După republicare textele au căpătat
o nouă numerotare. Astfel textul art. 341, introdus în ordonanță
prin Legea de aprobare nr. 261/2002, a devenit, după republicare, art. 26 alin.
(1).
Cu privire la soluționarea excepției
de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării
excepției, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31
octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259
din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat că, În cazul în care, după invocarea
unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești,
prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională
se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa
redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată
este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.
Examinând prevederea legală
criticată, Curtea constată că textul art. 26 alin. (1) preia soluția
legislativă din art. 341, având următorul conținut: Persoanele
fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora
și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate
abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 și până în
anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la
domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.
În aceste condiții, Curtea urmează
să se pronunțe asupra acestor dispoziții legale.
Analizând criticile
de neconstituționalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate, pentru
considerentele ce urmează.
Autorii excepției critică, de fapt,
din acest text, sintagma cu încălcarea reglementărilor în vigoare, cu
motivarea că ar exclude în mod discriminatoriu, de la restituire, persoanele
cărora le-au fost confiscate aceste bunuri prin acte normative care îngrădeau
în mod abuziv dreptul de proprietate.
Curtea observă că în cauză nu poate
fi vorba despre violarea, prin textul atacat, a principiilor nediscriminării, în sensul ocrotirii preferențiale a unora
dintre cetățeni, deoarece în text nu se regăsește nici unul dintre criteriile nediscriminării prevăzute de art. 4 alin. (2) din
Constituția republicată.
Un alt motiv pentru care excepția de
neconstituționalitate este neîntemeiată se referă la lipsa de competență a
Curții Constituționale de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvării
unor excepții de neconstituționalitate al căror obiect privește texte care sunt
considerate de autorii lor ca fiind nesatisfăcător
sau incomplet redactate.
Este cazul excepției de față, pentru
a cărei soluționare textul criticat ar trebui să prevadă ca de măsurile
reparatorii să beneficieze și alte persoane, ale căror bunuri au fost
confiscate prin acte normative, care în mod abuziv îngrădeau dreptul de
proprietate, ceea ce ar presupune o intervenție nemijlocită din partea Curții
în activitatea de legiferare.
În acest sens însă jurisprudența
Curții Constituționale este constantă, statornicind limite ale competenței
acesteia, cum ar fi: Curtea nu poate da o altă formulare textelor de lege pe
care le-ar considera nesatisfăcător redactate
(Decizia nr. 1 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992) sau nu își poate asuma rolul de a crea,
de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de «legislator
pozitiv» (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996) și nici nu se poate substitui
legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite (Decizia
nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 90 din 12 mai 1995).
Și, în fine, depășind chestiunile
menționate, legate de competența Curții, fiind vorba despre măsuri luate de
autoritățile regimului anterior în baza unor reglementări legale valabile la
data luării acelor măsuri, Curtea nu se poate pronunța asupra conformității
reglementărilor respective cu Constituția din 1991, întrucât ar însemna ca
textele și principiile acesteia să fie aplicate unor situații create într-un
alt regim constituțional; ar fi, așadar, o aplicare retroactivă a Constituției,
ceea ce ar contraveni principiului neretroactivității
legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Față de cele expuse, în temeiul art.
146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al
art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase,
aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, republicată, excepție
ridicată de Nicolae V. Ceptureanu și Senia Elena Anghelescu în Dosarul
nr. 9.813/2003 al Tribunalului Prahova − Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din
data de 30 martie 2004.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI |
|
|
Magistrat-asistent, Maria Bratu
|