Decizia Curţii Constituţionale nr. 157/2004

M. Of. nr. 412 din 10 mai 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 157

din 30 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanţe, excepţie ridicată de Nicolae V. Ceptureanu şi Senia Elena Anghelescu în Dosarul nr. 9.813/2003 al Tribunalului Prahova − Secţia civilă.

La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Părţile prezente solicită admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive pe care le-au invocat în faţa instanţei judecătoreşti în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, arătând că, de fapt, autorul excepţiei critică o omisiune legislativă; or, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului [...].”

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 9.813/2003, Tribunalul Prahova − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanţe, excepţie ridicată de Nicolae V. Ceptureanu şi Senia Elena Anghelescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma „cu încălcarea reglementărilor în vigoare” la data confiscării, din textul criticat, exclude în mod discriminatoriu de la măsurile reparatorii persoanele cărora le-au fost confiscate astfel de bunuri în baza unor acte normative care în mod abuziv îngrădeau dreptul de proprietate. În acest fel, arată autorul excepţiei, sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 135 din Constituţie.

Instanţa de judecată consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că, potrivit principiului constituţional al neretroactivităţii, o lege civilă se aplică situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 sunt constituţionale dacă sunt interpretate prin coroborare cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, arătând că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţia republicată, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2001 sunt constituţionale, întrucât măsura confiscării metalelor preţioase a fost dispusă în baza Decretului nr. 210/1960.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000. Aceste dispoziţii au fost introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanţe, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2002, cu următoarea redactare: „Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei sunt cele ale art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 135 din Constituţie, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 şi republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul următoare:

− Art. 44 alin. (1) şi (2): „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”;

− Art. 136: „(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior ridicării excepţiei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 261/2002, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu titlul modificat. După republicare textele au căpătat o nouă numerotare. Astfel textul art. 34¹, introdus în ordonanţă prin Legea de aprobare nr. 261/2002, a devenit, după republicare, art. 26 alin. (1).

Cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicării excepţiei, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat că, „În cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării”.

Examinând prevederea legală criticată, Curtea constată că textul art. 26 alin. (1) preia soluţia legislativă din art. 34¹, având următorul conţinut: „Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.”

În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii legale.

Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.

Autorii excepţiei critică, de fapt, din acest text, sintagma „cu încălcarea reglementărilor în vigoare”, cu motivarea că ar exclude în mod discriminatoriu, de la restituire, persoanele cărora „le-au fost confiscate aceste bunuri prin acte normative care îngrădeau în mod abuziv dreptul de proprietate”.

Curtea observă că în cauză nu poate fi vorba despre violarea, prin textul atacat, a principiilor nediscriminării, în sensul ocrotirii preferenţiale a unora dintre cetăţeni, deoarece în text nu se regăseşte nici unul dintre criteriile nediscriminării prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţia republicată.

Un alt motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată se referă la lipsa de competenţă a Curţii Constituţionale de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvării unor excepţii de neconstituţionalitate al căror obiect priveşte texte care sunt considerate de autorii lor ca fiind nesatisfăcător sau incomplet redactate.

Este cazul excepţiei de faţă, pentru a cărei soluţionare textul criticat ar trebui să prevadă ca de măsurile reparatorii să beneficieze şi alte persoane, ale căror bunuri au fost confiscate prin acte normative, care în mod abuziv îngrădeau dreptul de proprietate, ceea ce ar presupune o intervenţie nemijlocită din partea Curţii în activitatea de legiferare.

În acest sens însă jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă, statornicind limite ale competenţei acesteia, cum ar fi: „Curtea nu poate da o altă formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate” (Decizia nr. 1 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992) sau „nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de «legislator pozitiv»” (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996) şi „nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).

Şi, în fine, depăşind chestiunile menţionate, legate de competenţa Curţii, fiind vorba despre măsuri luate de autorităţile regimului anterior în baza unor reglementări legale valabile la data luării acelor măsuri, Curtea nu se poate pronunţa asupra conformităţii reglementărilor respective cu Constituţia din 1991, întrucât ar însemna ca textele şi principiile acesteia să fie aplicate unor situaţii create într-un alt regim constituţional; ar fi, aşadar, o aplicare retroactivă a Constituţiei, ceea ce ar contraveni principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată, excepţie ridicată de Nicolae V. Ceptureanu şi Senia Elena Anghelescu în Dosarul nr. 9.813/2003 al Tribunalului Prahova − Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 martie 2004.