Decizia Curții Constituționale nr. 157/2004

M. Of. nr. 412 din 10 mai 2004

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 157

din 30 martie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, republicată

 

Costică Bulai − președinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanțe, excepție ridicată de Nicolae V. Ceptureanu și Senia Elena Anghelescu în Dosarul nr. 9.813/2003 al Tribunalului Prahova − Secția civilă.

La apelul nominal sunt prezenți autorii excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Părțile prezente solicită admiterea excepției, pentru aceleași motive pe care le-au invocat în fața instanței judecătorești în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, arătând că, de fapt, autorul excepției critică o omisiune legislativă; or, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului [...].”

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 9.813/2003, Tribunalul Prahova − Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanțe, excepție ridicată de Nicolae V. Ceptureanu și Senia Elena Anghelescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „cu încălcarea reglementărilor în vigoare” la data confiscării, din textul criticat, exclude în mod discriminatoriu de la măsurile reparatorii persoanele cărora le-au fost confiscate astfel de bunuri în baza unor acte normative care în mod abuziv îngrădeau dreptul de proprietate. În acest fel, arată autorul excepției, sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (1) și (2), precum și ale art. 135 din Constituție.

Instanța de judecată consideră excepția ca fiind neîntemeiată, arătând că, potrivit principiului constituțional al neretroactivității, o lege civilă se aplică situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare. De asemenea, arată că dispozițiile art. 341 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 sunt constituționale dacă sunt interpretate prin coroborare cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că textul criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției, arătând că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituția republicată, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 341 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2001 sunt constituționale, întrucât măsura confiscării metalelor prețioase a fost dispusă în baza Decretului nr. 210/1960.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000. Aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea acestei ordonanțe, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2002, cu următoarea redactare: „Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență.”

Textele constituționale invocate de autorii excepției sunt cele ale art. 41 alin. (1) și (2) și art. 135 din Constituție, care, ulterior sesizării, a fost modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 și republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituționale invocate au numerotarea și conținutul următoare:

− Art. 44 alin. (1) și (2): „(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.”;

Art. 136: „(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior ridicării excepției, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 261/2002, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu titlul modificat. După republicare textele au căpătat o nouă numerotare. Astfel textul art. 341, introdus în ordonanță prin Legea de aprobare nr. 261/2002, a devenit, după republicare, art. 26 alin. (1).

Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat că, „În cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării”.

Examinând prevederea legală criticată, Curtea constată că textul art. 26 alin. (1) preia soluția legislativă din art. 341, având următorul conținut: „Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003.”

În aceste condiții, Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor dispoziții legale.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.

Autorii excepției critică, de fapt, din acest text, sintagma „cu încălcarea reglementărilor în vigoare”, cu motivarea că ar exclude în mod discriminatoriu, de la restituire, persoanele cărora „le-au fost confiscate aceste bunuri prin acte normative care îngrădeau în mod abuziv dreptul de proprietate”.

Curtea observă că în cauză nu poate fi vorba despre violarea, prin textul atacat, a principiilor nediscriminării, în sensul ocrotirii preferențiale a unora dintre cetățeni, deoarece în text nu se regăsește nici unul dintre criteriile nediscriminării prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituția republicată.

Un alt motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată se referă la lipsa de competență a Curții Constituționale de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvării unor excepții de neconstituționalitate al căror obiect privește texte care sunt considerate de autorii lor ca fiind nesatisfăcător sau incomplet redactate.

Este cazul excepției de față, pentru a cărei soluționare textul criticat ar trebui să prevadă ca de măsurile reparatorii să beneficieze și alte persoane, ale căror bunuri au fost confiscate prin acte normative, care în mod abuziv îngrădeau dreptul de proprietate, ceea ce ar presupune o intervenție nemijlocită din partea Curții în activitatea de legiferare.

În acest sens însă jurisprudența Curții Constituționale este constantă, statornicind limite ale competenței acesteia, cum ar fi: „Curtea nu poate da o altă formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate” (Decizia nr. 1 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992) sau „nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de «legislator pozitiv»” (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996) și „nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).

Și, în fine, depășind chestiunile menționate, legate de competența Curții, fiind vorba despre măsuri luate de autoritățile regimului anterior în baza unor reglementări legale valabile la data luării acelor măsuri, Curtea nu se poate pronunța asupra conformității reglementărilor respective cu Constituția din 1991, întrucât ar însemna ca textele și principiile acesteia să fie aplicate unor situații create într-un alt regim constituțional; ar fi, așadar, o aplicare retroactivă a Constituției, ceea ce ar contraveni principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Față de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România, republicată, excepție ridicată de Nicolae V. Ceptureanu și Senia Elena Anghelescu în Dosarul nr. 9.813/2003 al Tribunalului Prahova − Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 martie 2004.

 

PREȘEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

 

 

Magistrat-asistent,

Maria Bratu