Decizia Curţii Constituţionale nr. 150/2004

M. Of. nr. 316 din 9 aprilie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 150

din 25 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Florentina Baltă − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Charlie Comat” − S.A. din Craiova în Dosarul nr. 6.679/CIV/2003 al Tribunalului Dolj − Secţia civilă, Societatea Comercială „Ioana Contur” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.343/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Societatea Comercială „New Cornet Romania” − S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 2.461/2003 al Judecătoriei Piteşti şi Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Locomotori din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 12.762/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca. 

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 580D/2003, nr. 23D/2004, nr. 35D/2004 şi nr. 102D/2004 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării cauzelor. 

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 23D/2004, nr. 35D/2004 şi nr. 102D/2004 la Dosarul nr. 580D/2003, care este primul înregistrat. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Dolj − Secţia civilă, prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 6.679/CIV/2003, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin Încheierea din 25 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 7.343/2003, Judecătoria Piteşti, prin Încheierea din 2 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.461/2003, şi Judecătoria Cluj Napoca, prin Încheierea din 26 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 12.762/2003, au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Charlie Comat” − S.A. din Craiova, Societatea Comercială „Ioana Contur” − S.R.L. din Bucureşti, Societatea Comercială „New Cornet Romania” − S.R.L. din Piteşti şi Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Locomotori din Cluj-Napoca. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (2) din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 stabileşte numai în sarcina persoanelor juridice obligaţia de a depune o cauţiune de 20% din cuantumul sumei datorate la unitatea teritorială a trezoreriei statului în cazul formulării unei contestaţii la executare împotriva actelor de executare emise în baza acestei ordonanţe în scopul încasării creanţelor bugetare. Astfel, consideră că se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu consacrat, de altfel, şi de art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, apreciază că este limitat şi liberul acces la justiţie, deoarece textul de lege criticat obligă persoanele juridice, care formulează contestaţie la executare în condiţiile ordonanţei, la plata unei sume de bani care, „de multe ori, este deosebit de mare [É], 20% calculat la valoarea întregii sume”. Mai mult, consideră că discriminarea în faţa legii se manifestă şi între persoanele juridice, „care sunt diferenţiate prin puterea financiară şi lichidităţile băneşti de care dispun”. Aceleaşi argumente sunt invocate şi pentru a susţine încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil. 

Instanţele de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauză, deoarece acestea se referă la drepturile cetăţenilor. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu limitează liberul acces la justiţie, acest drept fiind compatibil cu existenţa unei condiţionări, stabilite de legiuitor potrivit competenţei sale. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul arată că, în temeiul art. 200 lit. c) din Codul de procedură fiscală, dispoziţiile legale criticate au fost abrogate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 79/2003, ordonanţă republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările ulterioare. Textul legal criticat are următorul conţinut:

− Art. 127: „(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a trezoreriei statului. 

(2) Dovada privind plata cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată. 

(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituţia republicată:

− Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. 

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.” ;

− Art. 21 alin. (1) şi (2): „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. 

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Se consideră, de asemenea, că textul de lege criticat încalcă şi prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6 pct. 1, precum şi pe cele ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora:

− Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.” ;

− Art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără nici o deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”

Examinând excepţia, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogată potrivit art. 200 lit. c) din Ordonanţa Guvernului privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003. 

Dispoziţiile legale criticate au fost însă preluate în art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din actul normativ abrogator, cu următorul conţinut:

„(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. 

(2) Dovada privind plata cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată. 

(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii.”

În aceste condiţii, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii legale. 

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală. În acest sens, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii legale, condiţionând însăşi înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni, au semnificaţia drastică a unui fine de neprimire a cererii de sesizare a instanţei, ceea ce îngrădeşte liberul acces la justiţie. 

Având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, rezultă că, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Charlie Comat” − S.A. din Craiova în Dosarul nr. 6.679/CIV/2003 al Tribunalului Dolj − Secţia civilă, Societatea Comercială „Ioana Contur” − S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.343/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Societatea Comercială „New Cornet Romania” − S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 2.461/2003 al Judecătoriei Piteşti şi Asociaţia Maghiară a Handicapaţilor Locomotori din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 12.762/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2004.