Decizia Curţii Constituţionale nr. 14/2004

M. Of. nr. 108 din 5 februarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 14

din 22 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Constanţa Niţescu în Dosarul nr. 6.923/2001 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, reprezentată de avocat, lipsind partea Clubul Central de Şah, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autoarei excepţiei susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat, invocând în acest sens notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, autoarea critică lacune legislative, iar pe de altă parte, nu indică textele din Constituţie care ar fi încălcate de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.923/2001, Tribunalul Bucureşti − Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Constanţa Niţescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 blochează posibilitatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile petiţionarilor care se adresează instanţelor cu acţiune în constatarea nulităţii relative, după împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani. Este invocată practica instanţelor judecătoreşti referitoare la acţiunile în constatarea nulităţii donaţiilor, respectiv soluţiile de respingere pronunţate în asemenea cauze, soluţii considerate de autoarea excepţiei ca fiind neconstituţionale.

De asemenea, se solicită Curţii Constituţionale completarea textului de lege criticat cu următoarea prevedere: „De la data prezentei legi, acţiunile în anularea donaţiei sau în constatarea nulităţii donaţiei vor fi repuse în termenul legal de prescripţie.”

Tribunalul Bucureşti − Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, întrucât autoarea excepţiei nu indică articolele din Legea fundamentală pe care îşi întemeiază critica.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 43/2001, Curtea respingând excepţia ca fiind neîntemeiată. Se apreciază că, fără a îngrădi drepturi ocrotite constituţional, textul condiţionează, în mod firesc, calificarea ca „imobil preluat abuziv” de declararea sau constatarea nulităţii donaţiei acelui imobil, printr-o hotărâre irevocabilă, existentă sau nu la data intrării în vigoare a legii. Pe de altă parte, se consideră că la data apariţiei legii a operat o repunere în termenul de prescripţie a acţiunii în anularea donaţiei; or, sub acest aspect, critica supusă controlului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de corectă interpretare şi aplicare a prevederilor acesteia, în funcţie de scopul urmărit de legiuitor.

Prin urmare, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că susţinerile autoarei excepţiei nu reprezintă critici de neconstituţionalitate, ci aspecte referitoare la modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, Curtea nu poate da o altă formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, întrucât nu are atribuţii de legiuitor pozitiv.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul de lege criticat are următorul conţinut:

− Art. 2 alin. (1) lit. c): „În sensul prezentei legi prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: [...]

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 − 22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă;”

Autoarea excepţiei nu precizează ce prevederi constituţionale sunt încălcate prin textul de lege criticat.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, în esenţă, critica autoarei vizează faptul că reglementarea dedusă controlului nu prevede posibilitatea persoanelor îndreptăţite, potrivit Legii nr. 10/2001, de a obţine restituirea imobilelor donate statului în cazul în care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se fi admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei. Însă controlul de constituţionalitate cu un atare obiect, respectiv lacune ale textului de lege, excede competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Mai mult, analizând susţinerile menţionate, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică prevederile legale ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 fără să indice textul constituţional pe care acesta îl încalcă. Prin urmare, excepţia nu este motivată, nefiind respectate dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.”

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Constanţa Niţescu în Dosarul nr. 6.923/2001 al Tribunalului Bucureşti − Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2004.